Sfinte Cuvioase Macarie, cel care te-ai învrednicit a fi numit odinioară de contemporani „dumnezeu pământean” pentru blândețea, mila și îndelunga răbdare față de frații cei neputincioși, grăbește de ne acoperă cu aripile rugăciunilor tale de năvala ispitelor care ne vin de la lume, de la trup și de la cel viclean.
„Vas ales” al înțelepciunii celei de sus, povățuiește-ne întru nevoință și învață-ne întru pocăință. „Copil bătrân” care ai câștigat Împărăția urmând cuvântului Mântuitorului, scoate-ne din starea celor îmbătrâniți în rele și patimi. „Heruvim al pustiei”, du-ne în pustia cea lăuntrică, spre izbăvirea de Babilonul desfrânării din afară. Învățător mult-iubit al demnității de a fi creștin, îmboldește în noi glasul conștiinței, ca să ne aflăm întru adevăr. Iubitor al sărăciei și al smereniei, insuflă în noi singurul dor de Împărăția lui Hristos.
Sfinte Macarie cel Mare, minunate învățături picuri în inimile noastre. Îndulcește-ne amarul viețuirii în lume cu har nemăsurat. Fă-ne iubitori ai slavei Împăratului făpturii, iar pe cele slăvite ale lumii învață-ne să le disprețuim. Din cursele diavolești ne scoate până la cea mai de pe urmă suflare a noastră pe acest pământ.
Cu smerenia ajută-ne să biruim întăriturile trufiei omenești. Cu pacea lăuntrică ajută-ne să trecem tulburările și războaiele cele nevăzute. Tu ne-ai povățuit pe noi, sfinte al lui Dumnezeu, în lupta cu patimile care se duce până la sfârșit, fiindcă numai harul ne păzește de căderea în păcat. Pentru aceea te rugăm, Sfinte Macarie cel Mare, până întru sfârșit ne povățuiește și întru războiul cel nevăzut ne însoțește ca, prin rugăciunile tale, Sfinte Părinte, să ne izbăvim, dobândind blândețe și discernământ, iar la Judecata de Apoi să ne învrednicim de bunătățile cele veșnice.
Amin.