În fiecare an, la 27 octombrie, o mulțime imensă se adună la București pentru a prăznui, timp de trei zile, sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou și că să cinstească neprețuitele-i moaște, din care izvorăște mereu o mireasmă delicată.
De Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou tradiţia spune că este bine să ajuţi oamenii care îţi cer ajutorul şi nu trebuie sub nicio formă să faci treburi gospodăreşti în această zi.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, în satul Basarabov, aşezat pe apă Lomului.
Sfântul Dimitrie a fost la început pastor de vite în satul sau. Într-o zi, pe când se dusese să pască vitele, a călcat pe un cuib acoperit de ierburi şi a strivit puişorii care se aflau în el. Pentru această, s-a hotărât, spre pocăinţă, să lase desculţ timp de trei ani, fie iarnă, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerată de el a fi că o crimă.
MAI POȚI CITI ȘI Ce trebuie să faci de Sfântul Dimitrie cel Nou pentru a avea spor și sănătate
De tânăr a renunţat la lume şi s-a retras într-o peştera, unde era o mănăstire. Aici a primit schimă monahală, trăind în post aspru, priveghere şi rugăciune de toată noaptea. Pentru marea să nevoinţă s-a învrednicit de darul facerii de minuni.
Cunoscându-şi sfârşitul, Sfântul Dimitrie s-a culcat între două pietre mari, pe malul Lomului, şi aşa şi-a dat sufletul.
Sfintele sale moaşte au fost descoperite după mult timp printr-o minune şi au fost aşezate într-o biserica ridicată de domnitorul Ţării Româneşti în satul Basarabov. Datorită unui creştin dreptcredincios, Hagi Dimitrie, din anul 1774, sfintele sale moaşte se află în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat oficial Ocrotitorul oraşului Bucureşti de către mitropolitul Filaret al ÎI-lea (1792-1793), iar din anul 1955, cultul sau a fost generalizat în toată ţară.
Cum au fost descoperite moaştele Sf Dimitrie cel Nou
Au trecut ani mulţi şi lumea uitase de existenţa acestui pustnic, până într-o zi, când – la trei veacuri după moartea Sfântului – o inundaţie a făcut că apele răului să urce până la peştera. Curentul a ridicat lespezile de piatră şi a purtat cu purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat.
După alţi o sută de ani, Sfântul îi apăru în vis unei fetiţe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinţilor ei s-o ducă la malul răului, pentru a-şi află tămăduirea. De cum s-a aflat această vestire, o mare mulţime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoţit familia fetiţei până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumina misterioasă şi credeau că este o comoară. S-au pus pe săpat şi, de îndată, au descoperit trupul Sfântului, întreg şi strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetiţă se vindecă pe loc. Trupul sfântului fu transportat cu mare cinstire până în satul Basarabov, unde alte vindecări se petrecură. Atunci, poporul veni din toate părţile să cinstească moaştele Sfântului.
Domnitorul Ungro-Vlahiei trimise preoţi şi sfetnici că să constate această descoperire minunată şi să-l aducă pe Sfânt la Bucureşti, la biserica Curţii domneşti. L-au luat aceia pe Sfânt şi au purces spre Bucureşti, dar când au ajuns aproape de Ruşi, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă cu nici un chip. Văzând această minune, cei trimişi s-au sfătuit şi au hotărât să înjuge la car doi junci tineri neînvăţaţi, că să vadă încotro vrea Sfântul să meargă. Şi aşa s-a întors Sfântul la Basarabov în mijlocul satului şi a rămas acolo. Trimişii domnitorului s-au întors la Bucureşti şi au povestit cele petrecute, după care domnitorul trimise alţi oameni şi puse să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserica în sat. Aşezat acolo, Sfântul făcu, de-a lungul vremii, multe alte minuni.
MAI POȚI CITI ȘI Moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, făcătoare de mari minuni
Spre sfârşitul războiului ruso-turc (1774), armata rusă ajunse în preajma satului Basarabov. Generalul Piotr Saltîkov porunci că moaştele Sfântului Dimitrie să fie transportate în Rusia, spre a le pune la adăpost de o eventuală profanare de către turci. Atunci când cortegiul a ajuns la Bucureşti, un creştin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, îi ceru acestuia să lase românilor moaştele sfântului lor compatriot, spre mângâiere după toate durerile pricinuite de război. Generalul Saltîkov fu de acord şi a luat numai o mâna a Sfântului pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost aşezat, în zilele Preasfintitului mitropolit Chir Grigorie, în biserica cea mare a mitropoliei de la Bucureşti. De îndată se petrecură unele minuni: războiul înceta, iar ciumă ce bântuia conteni. De atunci, având în vedere şi numeroasele minuni săvârşite, el este cinstit că protector al oraşului şi al întregii Românii.