1. Te trezești dimineața și te plângi c-ai dormit prea puțin? Să știi că unii n-au dormit de săptămâni de zile și dacă peste zi ațipesc câteva zeci de minute, mulțumesc lui Dumnezeu pentru odihnă.
2. Masa de prânz a fost prea săracă? Să știi c-am întâlnit o doamnă care a mâncat un bob de strugure alb și-a mulțumit lui Dumnezeu pentru masa copioasă.
3. Poate ți-e greu la job: ori colegii-s răi, ori munca e multă și asiduă. Un pacient se gândea, ca ultimă dorință, cum să facă să mai muncească încă o zi în meseria pe care a avut-o, dar n-a mai avut parte.
4. Vrei adesea să trișezi, să nu muncești cât ar trebui sau, în cel mai bun caz, să te limitezi la „fișa postului”. Am întâlnit un muribund căruia îi părea rău că în parcursul său profesional, deși a fost cinstit, a muncit ca pentru oameni, nu ca pentru Dumnezeu.
5. Te simți agasat de problemele celorlalți: „să-și vadă fiecare de treaba lui”. Dar în ultimele clipe de viață, ți-ai dori să ai parte de rugăciunile fiecăruia în parte și ale tuturor la un loc.
6. Crezi că nu ai bani destui. Un pacient, din cauza unor probleme birocratice, a plătit 100euro pe o ședință de dializă. Mai pe românește, 100euro pe cât mergi tu o dată la toaletă, ca rinichii să funcționeze în mod natural.
7. Te obosesc apropiații, familia. Nimerești o perioadă pandemică așa cum e asta, și te trezești singur în ultimele clipe din rațiuni de prevenire a răspândirii vreunui covid.
La Judecata de Apoi, Dumnezeu nu ne va compara cu sfinții. Va măsura, însă, bucuria pe care am avut-o noi cu bucuria celor pe care i-am amintit mai sus. De acest rezultat ține comuniunea pe care ne-o dorim, cu toții, în veșnicie.
Pr. Bogdan Chiorean