Celei alese dintre toate fiicele neamurilor, Fecioarei Măria, Maica Fiului lui Dumnezeu prin care a venit mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm:
Caută la viaţa noastră cea plină de scârbe; ştii scârbele şi durerile ce le-ai îndurat când ai fost pe pământ, fă cu noi după mila ta cea mare să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie!
Icosul 1:
Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu puterile cereşti au cântat: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Iar tu, Maică, n-ai avut unde să-ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului tău îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Fiul tău, cu glasul gurii tale L-ai mângâiat;
Bucură-te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat;
Bucură-te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit;
Bucură-te, că staulul dobitoacelor ca un rai s-a arătat;
Bucură-te, că Tron de heruvimi, pe pământ te-ai arătat;
Bucură-te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie!
AMIN.