”Unui oarecare părinte, pentru curăția vieții lui, Dumnezeu îi împlinea toate cererile. Bătrânul a dorit o dată să vadă cum se desparte de trup sufletul unui păcătos și sufletul unui drept.
Dus de mâna lui Dumnezeu într-o oarecare cetate, s-a oprit la porțile ei, într-o mănăstire unde trăia un zăvorât cu nume mare. Bătrânul a văzut că se face mare pregătire de lumânări de ceară și candele pentru zăvorât, ca și cum pentru el ar fi dat Domnul pâine și apă cetății și pentru el ar fi mântuit-o. Cetățenii vorbeau între ei: < A venit ceasul sfârșitului pentru zăvorât >; Bătrânul a văzut pogorându-se asupra zăvorâtului un trimis al iadului, care avea în mână o furcă de văpaie cu trei dinți, și a auzit glas: < Întrucât sufletul acesta nu M-a odihnit în sine nici o clipă, să-l smulgi pe el fără milă >. Trimisul iadului a înfipt furca în inima zăvorâtului și, după ce l-a chinuit câteva ceasuri, a scos sufletul lui.
După aceea, Bătrânul a intrat în cetate, unde a aflat un oarecare hagiu (pelerin) bolnav, care zăcea în uliță. Nu era cine să-i slujească hagiului cu pricina; Bătrânul a petrecut cu el o zi. Când a venit ceasul adormirii lui, Bătrânul a văzut că Arhanghelii Mihail și Gavriil s-au pogorât după sufletul lui. Unul ședea de-a dreapta, altul de-a stânga hagiului, și au prins a se ruga de sufletul lui să iasă. Sufletul nu voia să părăsească trupul, și nu ieșea. Atunci Gavriil i-a zis lui Mihail: < Să luăm sufletul și să mergem > . Mihail a răspuns: < Domnul ne-a poruncit să-l luăm fără durere, nu ne putem folosi de silă >. După aceea, a strigat cu glas mare: < Doamne! Ce poruncești pentru acest suflet? Nu se supune nouă și nu voiește să iasă > . Și i-a venit lui glas: < lată, trimit pe David cu psaltirea și pe Dumnezeieștii cântăreți ai Ierusalimului Ceresc, încât sufletul, auzind cântarea de psalmi și glasurile lor, să iasă >. Aceia s-au pogorât și au înconjurat sufletul cântând; atunci el a ieșit în mâinile lui Mihail, și a fost primit cu bucurie. Cine nu se va minuna de dragostea și milostivirea lui Dumnezeu fată de neamul omenesc?”
Sfântul Ignatie Briancianinov; Cuvânt despre moarte