Chiar și dacă ne simțim biruiți, suntem osteniți și cu multe răni după o zi petrecută în lume, important e ca în acest „iad” să-L lăsăm pe Dumnezeu să coboare.
Să nu uităm că icoana Învierii, cea canonică, este icoana coborârii lui Iisus Hristos în iadul („șeolul” sau „locuința morților”) în care mergeau toți oamenii începând cu Adam și Eva.
Să ne asumăm această condiție umană, acest tip de iad pe care-l trăim pe pământ, dar acceptând ca Hristos să coboare până la noi. El, Cel Care a biruit porțile iadului și ne-a redeschis Raiul.
Un astfel de Dumnezeu avem, Unul care coboară până la cele mai de jos ale noastre, pentru a ne ridica la cele mai de sus ale Lui.