Biserica, Maica noastră duhovnicească, ne învață că noi, toți creștinii – cei repauzați și cei ce viețuim aici pe pământ – formăm o adunare o Biserică, un corp, al căruia cap este Hristos.
Între noi creștinii cei vii și cei repauzați, este o minunată și foarte strânsă legătură, așa cum este între sufletul și trupul omenesc.
Între noi și repauzații noștri e o comunicare vie așa cum este între membrele corpului omenesc viu și întreg, așa cum este între: oameni, familii, rudenii, prieteni, cunoscuți, între comune, orașe, județe, popoare și țări.
Astfel, unii repauzați adeseori s-au îngrijit de cei vii ca: Proorocul Ieremia și Arhiereul Onia care s-au arătat lui Iuda Macabeul înbărbătându-l în luptă împotriva vrăjmașilor ( II Macabei 15, 11-17 ), ca bogatul petrecăreț din Sfânta Evanghelie care ruga pe Avraam să trimită pe Lazăr în casa tatălui său ca să spună celor cinci frați ai săi să-și îndrepteze viața, ca să nu vină și ei în iadul înfocat în care se muncea el ( Luca 16, 22-31 ).
Potrivit datinilor creștine și constituțiilor Apostolice, s-au făcut din vechime până în prezent: Liturghisiri și pomeniri pentru morți la 3, la 9 și la 40 de zile, la 3 și la 6 luni, la 1, 3 și 7 ani, șamd.
Biserica cunoscând greutatea de a intra în repaus și-n viața veșnică a sufletelor dornice de mântuire, pe lângă pomenirile acestea, ea se mai roagă și face pomeniri pentru creștinii repauzați și în următoarele zile:
• în fiecare sâmbătă din săptămâna rânduită pentru această binefacere a repauzaților.
• în Sâmbăta lăsatului sec de carne (Moșii de iarnă).
• în sâmbăta a-II-a, a-III-a și a-IV-a, a Sfântului și Marelui Post.
• în lunea sau marțea săptămânii Sfântului Apostol Toma, când se invită repauzații la bucuria mare a Învierii Domnului.
• Sâmbăta Rusaliilor (Moșii de vară).
• Așiderea și în alte sâmbete și zile din cursul anului, afară de Duminici și de luminatele Praznice Împărătești.