Pentru ca o rugăciune să fie făcătoare de minuni, ea trebuie făcută din inimă! „Rugăciunea care nu pleacă din inimă, este spoială”, spunea Părintele Arsenie Papacioc. Se întâmăplă însă, de multe ori ca mintea noastră să zboare în altă parte, și nu la Dumnezeu, iar asta nu se mai numește rugăciune.
Sfântul Paisie Aghioritul spunea că „atunci când omul se roagă cu credință, într-un fel îl obligă pe Dumnezeu să îi împlinească cererea, pentru această credință a lui. Atunci când cerem ceva de la Dumnezeu, să nu ne îndoim, și vom fi auziți.”
Tot despre puterea rugăciunii, Părintele Papacioc avea o pildă superbă: „O dată, a venit diavolul la ușa unui călugăr. Și împingea diavolul să intere, împingea și calugărul dinăuntru să nu îl lase, și se ruga în timpul acesta: „Doamne Iisuse, ajută-mă, miluește-mă!” Dar diavolul îl împingea din ce în ce mai tare, mai să-l biruie, când de teamă a strigat călugărul cât a putut de tare: „Doamne iartă-mă și ajută-mă!” Și imediat a dispărut diavolul și langă el a aparut Mântuitorul. De ce nu ai venit până acum? l-a întrebat călugătul. “Am auzit când m-ai chemat cu adevărat”.
Această
povestioară trebuie să ne fie învățătură pentru modul în care ne rugăm.