Cei adormiţi au nevoie de mai multă rugăciune decât cei vii, deoarece pentru cei vii există nădejdea pocăinţei. Iar Dumnezeu vrea să existe oameni care să-L roage să-i ajute pe cei adormiţi, de vreme ce nu s-a făcut încă Judecata din urmă. În război un soldat grav rănit i-a cerut unui preot apă, însă acela nu i-a dat. L-a trecut cu vederea, deşi avea în bidonul său puţină apă.
După o vreme, rănitul a murit, iar preotul, de îndată ce a conştientizat greşeala sa, nu-şi mai găsea liniştea. Îl pomenea continuu. Sărmanul, avea multă jertfire de sine, dar nu-şi dădea seama cum de a putut face aceasta. A îngăduit Dumnezeu, adică a luat puţin Harul de la el, căci cel rănit avea mare nevoie de rugăciune.
Dacă preotul i-a fi dat apă, l-ar fi uitat, în timp ce acum, mustrându-l conştiinţa, se roagă neîncetat pentru el.
Pr. Gheorghiță Rogozan