Cei care au plecat în străinătate își adaugă crucii lor și crucea înstrăinării, crucea dorului de țară, crucea faptului că acolo nu mai ești înconjurat de frații tăi de-o limbă cu tine, de o credință cu tine. Ești înconjurat de străini, sigur că și străinii sunt oamenii lui Dumnezeu de multe ori și poți să trăiești bineînțeles și cu ei. Dar e cu totul altceva să trăiești între ai tăi, între neamurile tale.
De aceea eu le pun la inimă tuturor pe care îi întâlnesc să încerce să se întoarcă acasă cândva, cumva pentru că viitorul nostru în străinătate nu este deloc strălucit în privința credinței, în primul rând, în privința materială poate! Occidentul e mai bogat, alte țări sunt mai bogate, dar credința nu ți-o poți păstra acolo nici tu dar mai cu seamă copiii, nepoții tăi, urmașii tăi, cum ne-o putem păstra totuși în țară.
Vă spun și frățiilor voastre la inimă ca să spuneți mai departe: să-i îndemnați pe toți cei care îi cunoașteți să nu plece în străinătate, să nu își lase țara, să nu își lasă familia, să nu își lase neamul! Să avem cu toți credința părinților și înaintașilor noștri care au fost oameni evlavioși, oameni buni, oameni blânzi.
Românul are o fire bună, o fire blajină, o fire ascultătoare. Și pe unde se duc să știți, sunt și excepții fără îndoială, ca peste tot locul, dar în mare vorbind românii sunt foarte apreciați, românii sunt foarte inteligenți. Au inteligență superioară multor neamuri din Europa și din lume și ce bine ar fi dacă acești români ai noștri înzestrați de Dumnezeu cu atâtea daruri, minte și înțelepciune, să rămână în țară și să ridice prin munca lor această țară binecuvântată de Dumnezeu.
Dumnezeu să ne ajute tuturor, Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne întărească și să ne ajute să ne purtăm crucea pe care o avem de purtat în viața aceasta cu răbdare, cu curaj, cu nădejde. Să nu ne lase Dumnezeu niciodată să ne pierdem nădejdea și curajul!
Un cuvânt al IPS Serafim, mitropolit al diasporei române din Germania