Sfântul Dionisie Areopagitul spune: „conștiința curată este bucuria bucuriilor, iar conștiința pătată este chinuirea chinuirilor„.
Iar părintele Cleopa Ilie ne învață: „Poate toată lumea să mă laude că sunt bun, iar conștiința îmi spune că sunt păcătos, sunt cel mai chinuit om. Iar când conștiința mea este curată, poate toată lumea să mă ocărască, să spună tot cuvântul rău, să mintă ( Matei 5, 11), sunt în pace pentru că nu mă judecă conștiința – glasul lui Dumnezeu din inima mea. Și pentru că nu mă judecă Dumnezeu, în conștiință am toată bucuria și veselia (Matei 5 ,11-12 ). Aceasta ne spune Domnul nostru Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie„.
Să ne păstrăm conștiința curată și să o ținem trează prin rugăciune, pocăință, post, mărturisirea păcatelor, prin împărtășirea cu Sfintele Taine și prin cunoașterea cât mai temeinică a învățăturii de credință creștin-ortodoxă.
Să ne străduim, să păzim conștiința curată cât suntem în viața aceasta nelăsând-o să ne mustre în privința unui lucru, necălcând-o nici măcar în locurile cele mai mici. Căci de la cele mici și prin fire neînsemnate ajungem să disprețuim și pe cele mari.
Pentru că atunci când începe cineva să zică: Ce este dacă voi spune cuvântul acesta? Ce este dacă voi mânca această bucată mică? Ce este dacă voi privi la acest lucru? De la întrebarea: Ce este aceasta? Sau ce este aceea? ia gustul rău și amar și începe să disprețuiască și pe cele mari și mai grele și să calce peste conștiință sa. Și înaintând astfel, pe încetul, se primejduiește să cadă în totala nesimțire.
De aceea luați aminte să nu nesocotim pe cele mici. Vedeți să nu le dispărțim ca niște nimicuri, căci nu sunt mici, ci sunt un început, pricinuiesc obișnuința rea. Să veghem, să avem grijă de cele ușoare. Lucrarea virtuții și a păcatelor începe de la cele mici, fie bune, fie rele.
De aceea ne poruncește Domnul Iisus Hristos să ne păzim conștiința și spune fiecăruia în parte: „Vezi ce faci, nelegiuitule! Veghează, împacă-te cu pârșul tău cât ești pe cale cu el„. Și adaugă spunându-i să se teamă de primejdia lucrului, zicând: „ca nu cumva să te predea pe tine judecătorului și judecătorul slujitorilor și să te arunce în temniță”. Și ce va urma: „Amin îți spun ție, nu vei ieși de acolo, până ce nu vei întoarce cel din urmă bănuț„. Căci conștiință ne vădește și în ceea ce este bine și in ceea ce este rău și ne arată ce să facem și ce să nu facem și ea ne va pârî și în veacul viitor.
Dacă suntem „apăsați de conștiință„, de răul făcut cuiva sau față de Dumnezeu, nu putem să ajungem în Împărăția Cerurilor.
De aceea, după ce murim cu trupul, nu mai putem îndepărta de la noi înșine răul făcut față de Dumnezeu sau față de aproapele, dar pot s-o facă aceasta și să ne despovăreze conștiința urmașii noștri sau Biserica prin marea dragoste a lor, îndreptând cele ce am greșit