“O, duhule, tu care l-ai pierdut pe Dumnezeu, viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.
Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă, îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.
O vreme nu-l vei mai simți deloc pe Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate. Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește… dar crede-mă, asta e ca sinele tău cel mai bun să se manifeste… până când doar iubirea rămâne în tine “.