În religia ortodoxă, postul, rugăciunea şi milostenia sunt cei trei stâlpi ai evlaviei, aşa cum spunea Iisus Hristos în predica de pe Muntele Fericirilor. Iată care sunt cele mai puternice rugăciuni.
Există patru feluri de rugăciuni: rugăciunea lăuntrică, rugăciunea exterioară, rugăciunea personală şi rugăciunea comună.
Prin rugăciune, intrăm în contact cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu alţi sfinţi. Mintea şi inima noastră se contopesc cu textele liturgice care invocă ajutorul divin. Pentru ca rugăciunea să aibă efect, este bine să te rogi în linişte, fără a-ţi lăsa gândurile să fugă în altă parte.
Rugăciunea de la miezul nopţii
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că rugăciunile de la miezul nopţii sunt deosebit de puternice. „Aşa cum rugăciunile făcute noaptea de Apostolii Pavel şi Sila au deschis porţile temniţei, tot aşa şi rugăciunea făcută noaptea de către creştini poate deschide porţile Cerurilor“, susţinea acesta. Mai mult, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea despre rugăciune că „este arma cea mai tare, vistierie care niciodată nu se goleşte, bogăţie nesecată, liman fără valuri, temelia păcii, rădăcină, izvorul, mama tuturor bunătăţilor, mai puternică decât o împărăţie“. Creştinii pot rosti la miezul nopţii orice rugăciune doresc, însă, pe lângă aceasta, ei trebuie să citească psalmul 50 din Psaltire, apoi o catismă (care conţine mai mulţi psalmi).
MAI POȚI CITI ȘI O rugăciune de la 12 noaptea e cât 40 rugăciuni spuse ziua
Rugăciunea către Sfântul Nectarie din Eghina
I se mai spune şi Sfântul Nectarie Taumaturgul, adică Vindecătorul, şi asta pentru că este cunoscut drept protectorul bolnavilor de cancer. Se spune că, în timpul vieţii, se ruga pentru cei care-i cereau ajutorul şi aveau loc multe minuni. Cei aflaţi în suferinţă pot găsi alinarea în acatistul Sfântului Nectarie, din care cităm:
„O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scăpând şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre“.