„Dacă nu ajutăm aproapele să urce spre Rai, cel puțin să nu-l împingem în iad!”

Pe aproapele tău îl ajuți atunci când îi întinzi mâna și îl sprijini ca să se ridice, atunci când în dragostea ta, îi arăți unde a greșit el, atunci când te întorci ca și Hristos către ceilalți și spui: Cel ce nu a greșit, să arunce primul cu piatra! Din păcate, cel care ridică piatra și aruncă în cel ce a greșit, este cel mai mare păcătos, cel smerit are inima plină de iubire, iertare și dragoste, de a ajuta, a îndrepta, a sprijini!

Cel ce a greșit va plăti în fața stăpânirii și a lui Dumnezeu, mai ales în fața lui Dumnezeu, dar nicidecum nu este obligat să plătească în fața fiecărui om! Dacă nu putem să-l ajutăm pe aproapele nostru să urce spre Rai, cel puțin să nu-l împingem în iad! Să nu uităm, cu ce măsură vom judeca, cu aceiași măsură vom fi judecați!

Oamenii vin la spovedanie de multe ori cu aceleași păcate, repetându-le. Alteori căzând în altele mai mari! Iar noi duhovnicii ii ascultăm, îi sfătuim, prin Harul lui Dumnezeu îi dezlegam și niciodată nu îi judecăm, ci mereu îi ajutăm! Dacă se întâmplă ca unul dintre duhovnici să cadă, toți ne judecă, ne disprețuiesc, se leapădă de noi, suntem arătați cu degetul, alungați și lepădați! Într-un moment ca acesta nimeni nu își mai aduce aminte cuvântul Sfintei Scripturi, cuvântul Evangheliei, porunca lui Dumnezeu sau mai ales sfatul primit de la duhovnic! Din părinte duhovnicesc, în fracțiune de secunda după cădere, ajungi o lepră de om pentru aproapele tău! Trist și total nedrept!

Genunchii la rugăciune să scăpăm de amărăciune! Să-l implorăm pe Dumnezeu să ne scape de război! În primul rând de războiul și ura dintre noi, apoi de războiul ce amenință întreaga planetă! Domnul este mereu cu brațele deschise, mereu iertându-ne și mântuindu-ne! Doamne Iisuse Hristoase, îmbrățișează-ne și acum, iartă-ne că suntem răi, dar suntem copiii Tăi!

Zi plină de binecuvântare și iertare!

Filed under: ÎnvățăturiTagged with: ,