Despre viaţa tumultuoasă a părintelui
Arsenie Boca s-au scris în ultimii ani mii de pagini, mulţi dintre autori
valorificând în special legendele care s-au construit în jurul acestei
personalităţi a vieţii monahale şi mai puţin aspectele reale, concrete.
Puţin ştiu că Arsenie Boca şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Prahova, la Sinaia, nu la mănăstirea Prislop, acolo unde enoriaşii merg să se reculeagă la mormântul Sfântului Ardealului, aşa cum a fost numit de credincioşi.
Undeva la poalele muntelui, la intrare în Sinaia, la liziera unei păduri dese de brazi, se păstrează şi în zilele noastre un aşezământ monahal ridicat de părintele Arsenie Boca spre finele anilor `60.
Aici, în această clădire, ascunsă de un
imens gard din lemn, construită după planul părintelui, se află chilia unde
Sfântul Ardealului a pictat icoane, a scris, s-a rugat şi în cele din urmă, în
data de 28 noiembrie 1989, s-a ridicat la cer.
Este un loc încă neatins de curioşi şi asta pentru că nimeni din afară nu are acces în incinta aşezământului, nici măcar feţele bisericeşti.
Totul este îngrijit şi păstrat cu sfinţenie de o mână de maici în vârstă, multe dintre ele martore la ultimele clipe din viaţa părintelui Arsenie Boca. Nimic din afară nu trădează că, în spatele porţilor din lemn sculptat, se află chilia unde Sfântul Ardealului şi-a petrecut ultima parte a vieţii.
Taina este păstrată tocmai pentru ca aşezământul să nu fie transformat într-un loc de pelerinaj aşa cum se întâmplă la Prislop.
Manuscrisele părintelui, găsite în chilie În clădirea din Sinaia, unde şi-a amenajat chilia, părintele Arsenie Boca şi-a dat obştescul sfârşit. Măicuţa Maria povesteşte că părintele sufera de inimă încă din tinereţe, iar cu un an înainte să moară şi-a presimţit sfârşitul. “Cu o lună înainte încă se plimba prin curte. Şi-a prevăzut sfârşitul, e adevărat, şi în 88 şi-a luat rămas bun din Prislop şi în primăvara lui 89 din Drăgănescu, de la credincioşii de acolo. Dânsul ştia că se va duce”, spune măicuţa Maria, scrie adevarul.ro.
A
muit liniştit în chilia lui din Sinaia, unde au rămas şi acum icoanele pictate
de călugăr, dar şi manuscrie publicate ulterior de măicuţele care l-au
îngrijit. “Îngerul cu cădelniţă de aur” sau “Omul îmbrăcat în haine de
in”, prefaţată de presfinţitul Daniil Stoenescu de la Vârşeţ ,cuprind
manuscrise de-ale părintelui, aşa cum au fost găsite în chilia de la Sinaia.