“Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un singur lucru este de trebuinţă; Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. (Luca 10, 41-42)
Domnul a spus-o limpede: un singur lucru este de trebuinţă, toate celelalte sunt de însemnătatea a doua, vor apărea de la sine, în măsura în care vom avea nevoie de ele şi nu trebuie să le ducem grija! Dar care este partea cea bună pe care şi-a ales-o Maria şi care s-a învrednicit de încuviinţarea Mântuitorului? După cât se vede, Maria nu făcea nimic: şedea la picioarele Lui, cufundată în discuţia cu El, şi cuvintele dumnezeieşti îi erau izvor de credinţă şi adevăr.
De câte ori grijile şi preocupările noastre zilnice nu înăbuşă în noi acest glas al
Mântuitorului, de care, totuşi, avem atâta
nevoie pentru viaţa noastră duhovnicească!
Adesea ne lăsăm absorbiţi prea mult de tot ce e exterior; în această vânzoleală febrilă nu mai găsim timp pentru reflecţie şi rugăciune. Să nu mai îngăduim să se întâmple asta, să ne amintim de Maria – să ne amintim că Domnul a numit partea cea bună ceea ce alesese ea. In fiecare zi să consacram neapărat o parte din timpul nostru convorbirii cu Dumnezeu.
In liniştea însingurării, înălţându-ne sufletul către El, să ne grăbim spre Acest Izvor Viu, să sorbim din El putere pentru a împlini osteneala noastră de zi cu zi – şi această putere, acest bun care este cel mai înalt dintre toate, această „parte bună” nu se va mai lua de la noi vreodată.”
(“Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului”)