Citind Vechiul Testament vedem că apa a fost o icoană care a arătat cum Dumnezeu a sfințit lumea.
Așa cum pătrunde apa prin fiecare crăpătură a pământului, și Dumnezeu, cu sfințenia și cu putere Lui ocrotitoare, poate pătrunde în tot ce înseamnă viață.
Așa cum apa umple toate golurile, și Dumnezeu poate umple, cu Duhul Său, fiecare gol sufletesc al omului.
În Vechiul Testament apa era folosită pentru a curăța, însă fără o adâncire sufletească. Se credea, de exemplu, că femeia devine curată (după perioada delicată din lună), dacă se va spăla de șapte ori. Hristos vine însă și spune că, pentru a fi curat, este nevoie de o conlucrare între puterea sfințitoare a lui Dumnezeu, tot ceea ce ne înconjoară- Creația Sa- și efortul tău personal, dorința de schimbare sufletească. Toate acestea converg spre ocrotirea ta și spre transformarea ta sufletească.
Apa sfințită pe care noi o luăm astăzi este, pentru unii, doar o simplă apă, pentru că o folosesc într-un mod vrăjitoresc, magic: spui o formulă, dai cu apă sfințită și gata. Nu-i așa! Dacă nu există o acțiune lăuntrică de pocăință și de chemare a sfințeniei lui Dumnezeu asupra noastră, apa aceasta rămâne doar o simplă apă. Aghiazma este ca o sămânță pe care Domnul ne-o dă, pe care o pune în sufletul nostru. Ea răsare și lucrează în momentul în care sufletul nostru se trezește și lucrează, prin credință și pocăință. Altfel, apa nu are nicio putere. Mai aud uneori vorba aceasta: “Fuge ca dracu’ de tămâie!” Aceasta este doar o zicală, să știți. Nu, dracu’ nu fuge de tămâie, sigur nu-l sperie o rășină de copac. Psalmistul David ne spune, ne ajută să înțelegem de ce fuge dracu’: “Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea ta…” Simpla tămâiere sau simpla stropire cu apă sfințită nu rezolvă problema fundamentală dintre Dumnezeu și om. Ca să lucreze și tămâia, și apa sfințită, și uleiul sfințit de la Maslu este nevoie de fundamentul credinței noastre, de strigătul nostru către Dumnezeu: “Doamne, trimite Duhul Tău cel Sfânt și sfințește viața mea!”
Apa a fost numită și “Baia celei de-a doua nașteri.” Intrăm în apa botezului, apa ce poartă în ea puterea sfințitoare a Duhului Sfânt și ieșim din ea ca nou-născuți. Să nu spuneți vreodată că “suferim pentru păcatele părinților, bunicilor…”, căci greșiți. Ele rămân îngropate în apa botezului.
Mă întreabă oamenii cât timp pot lua aghiazma. Două săptămâni și mai mult. O apă cu o putere așa de mare nu poate fi lăsată în așteptare până anul următor, ci se poate folosi de fiecare dată când avem o încercare de trecut, când simțim că sufletul nostru devine neliniștit și când simțim că puteri întunecate năvălesc asupra noastră.
Înțelegeți că apa Bobotezei are ca fundament sufletul nostru și dorința noastră de a chema puterea sfințitoare a lui Dumnezeu și că aghiazma se ia cu pocăință, spre iertarea păcatelor, spre tămăduirea și sfințirea sufletului și a vieții noastre. Dacă nu există și o străduință din partea noastră, o împreună-lucrare, aghiazma nu-și va împlini rostul. Dracu’ nu fuge nici de tămâie, nici de aghiazmă, ci doar de smerenie…
Pr. Visarion Alexa