“Dreptul să ne judece pentru sufletul nostru numai Dumnezeu îl are.
Lui nu-I poţi ascunde nimic.
Încolo, ce ştim noi unii despre alţii ? Doar ce vedem şi ce-auzim. Dar sufletul omului nu-l ştim. Îl bănuim doar.
El poate fi un colţ de puritate care s-aducă-a rai, dar şi o cloacă de infern. Poate că-n acelaşi suflet se află amândouă colţurile astea.
Important e care atârnă mai mult în balanţă. Firişorul ăsta de rai, care se află pitit în fiecare din noi, e cotropit ca de bălării, de invidie şi mai ales de grija zilei de mâine şi de intoleranţă.”