Nu încerca, Omule, să războiești întunericul cu întuneric…
Nimeni, nicăieri și niciodată n-a reușit s-o scoată la capăt în felul acesta.
La fel și în fața purtărilor urâte, a cuvintelor care rănesc, a egoismului și maniei, nu merită să răspunzi cu aceeași monedă.
Nu pentru că ești mai presus decât ceilalți.
Niciun om nu este mai presus decât altul.
Nici pentru că trebuie să arăți educația și manierele pe care zice-se că le ai.
E nevoie
de o logică simplă și lesne de înțeles.
Gândește-te că pe o cameră deja întunecată nu vei încerca niciodată s-o
întuneci și mai mult.
Automat vei căuta foc sau lumină, și întunericul se va destrăma fără prea mult
efort.
Așa și cu purtările întunecate ale oamenilor.
Dacă răspunzi și tu cu purtări și cuvinte întunecate, amândoi veți rămâne să vă
chinuiți în noapte.
Fă purtările, cuvintele și faptele tale lumină, Omule… Și în felul acesta vei
putea și pe fratele tău să-l luminezi.
Răspunde
întunericului cu lumină, Omule…
Și întunericul, și al celor mai urâte lucruri, va dispărea. Și-l va îmblânzi și
pe om. Și-l va înmuia. Și va cere să se facă părtaș la lumina ta.
— Și dacă nu face asta?
— Nu contează…
Va înceta să te rănească, dacă tu vei răspunde cu lumină… Se va îndepărta…
Ca întunericul… Care, la aprinderea celui mai simplu băț de chibrit,
încetează să existe…
Eleftherios G. Eleftheriadis; Înainte să se întunece