Un om bogat călătorea pe o corabie, având la sine mult aur. S-a stârnit, însă, o furtună şi s-a organizat mutarea tuturor în nişte bărci, deoarece corabia se spărsese şi urma să se scufunde. Bogatul şi-a legat tot aurul într-un brâu şi s-a încins cu el. S-a aruncat apoi într-o barcă de salvare. Malul nu era prea departe.
Fiind însă prea mulţi în barcă, aceasta s-a scufundat. Toţi au putut înota până la mal, afară de el. Greutatea cu care era încins l-a tras la fund. N-a avut până în ultima clipă tăria de a se hotărî să-şi dezlege brâul cu aur şi s-a înecat o dată cu el.
…Diavolul nu se ostenește mult cu bogații. Îi încătușează lesne cu bogății și-i duce la pierzanie.
Iată, așadar, de ce Domnul a spus că: „celor ce se încred în bogății le este foarte greu să intre în Împărăția lui Dumnezeu” și că „mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Marcu 10, 24-25).