Ce bine este să fim mereu cu inima veselă! Aceasta înfrânge cel mai sigur dorinţa cea dintâi a diavolului de a ne despărţi de viaţa noastră, care este Bunul Dumnezeu. Rămâi lângă Maica Domnului.
Vă pomenesc mereu gândindu-mă smerit la bucuria supraomenească din cer.
Mergeţi mereu pe o linişte sufletească mulţumind lui Dumnezeu pentru toată orânduirea de sus care o face cu noi toţi. Şi ce bine este a te lipsi de ceea ce trece repede şi a te lipi de ceea ce rămâne în bucuria veşnică!
Recomand o nesfârşită veselie în ascunsul tău, că aceasta mărturiseşte că eşti cu Iisus Hristos în inima ta şi-n respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte.
Recomand o stare de stăpân asupra ta [însuţi] şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai noroit, căci, oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai şi numai de la diavolul.
Sunt, frate creştine, crede-mă, două feluri de bucurii, care nu se pot uni. Tu nu te vei putea a te bucura aici pe pământ cu plăceri trecătoare şi vinovate, şi în cer a împărăţi cu Iisus Hristos.
Învaţă să ai totdeauna un zâmbet ascuns în inima ta.
O stare de veselie e o stare de creaţie, de existenţă duhovnicească, de cunoaştere şi de recunoaştere. Starea de veselie te destinde, te face să îţi întinzi aripile şi să zbori. Starea de întristare – „Velerim şi veler, Doamne’’… – asta mi-e soarta şi pun capul în pământ ca struţul…
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, ceea ce înseamnă o rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absenţă, de întunecare.
Să fiţi veseli. Dragă, eu vă spun cu toată siguranţa: ori şi ori şi oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem alte motive.
Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, repet, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Şi nu acceptaţi. (Arhim. Arsenie Papacioc)
“Ca să-ţi păstrezi pacea sufletească trebuie să alungi de la tine mânia, să te osteneşti, să ai duhul bucuriei, să te fereşti de a-i osândi pe ceilalţi, şi să faci pogorământ în dreptul slăbiciunilor fraţilor tăi.”
„Taci mult, vorbeşte puţin şi în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îţi va fi liniştit şi plin de pace”. „Este mai de folos ca toată viaţa ta să-ţi cercetezi şi să-ţi plângi păcatele decât să stai de vorbă cu îngerii.”
„Împacă-te cu Dumnezeu şi mulţi oameni vor veni să se împace cu tine”. „Veselia nu este un păcat, ci ea alungă oboseala, căci din oboseală vine deznădejdea, care-i mai rea ca toate”.
„Dacă vrei să păstrezi pacea sufletească, să eviţi pe toate căile să-i judeci pe ceilalţi. Neosândirea fratelui şi tăcerea păzesc pacea sufletului. Când omul se află în această stare, primeşte revelaţii dumnezeieşti.” (Sf. Serafim de Sarov)