În preajma sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva

În preajma sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva,

Iasul se schimbă la faţă. Sute de tarabe, sute de mii de pelerini, drumuri blocate, fum ieşind din grătarele încinse, comercianţi ambulanţi, blănuri adunate haotic din toată ţara, iconiţe şi brăţări dubioase, busuioc. Oamenii devin mai alertaţi de orice, maşinile sunt deodată moteluri pe bulevard, ambuteiaje absurde pe străzi deunăzi pustii, totul devine urgent, supradimensionat, prioritar, aglomerat.

Iubirea oamenilor pentru Sfânta ocrotitoare a vieţii lor nu se rezumă doar la o vizită de curtoazie de hramul ei, ci se desfăşoară pe parcursul unui întreg an, în care rândul de închinare la sfintele ei moaşte nu încetează decât când se închid, noaptea târziu, porţile catedralei, doar pentru a se înfiinţa de nicăieri, mai viguros, a doua zi în zori.

Oamenii – mai ales cei de departe – au simţit că Sfânta luminează şi ajută ceresc pe cei care vin să o felicite, să o cinstească şi să o sărute de ziua ei, aşa că nimeni în această lume nu ar putea opri valurile necontenite de oameni care se strâng în cetatea Moldovei pentru închinare.

Ce-ar fi poporul român fără biserici, fără sfinţi, fără mănăstiri, fără predicile necontenite din Biserici, fără rugăciune, fără post, fără sfintele moaşte, fără preoţi şi călugări, fără icoane, fără hramuri, fără cultura Bisericii, fără Evanghelie, fără Cărţi de rugăciuni, fără religie?

Preacuvioasă Maică Parascheva, milosti­vește-te și ajută la cererea robilor tăi.

(CUVANTUL ORTODOX)

Filed under: SarbatoriTagged with: , ,