Inainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce! Ţine-o bine şi urcă Golgota spre Înviere!”
(Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina)
Extras din conferinţa susţinută de Preasfinţitul Macarie – Postul – liantul inimii cu Dumnezeu
Toţi îşi duc crucea lor şi tu îţi duci crucea ta mică, chiar dacă numai cu un deget, dar, totuşi, o duci. Purtarea crucii îi este necesară pentru mântuire fiecărui creştin, nu numai monahului. Da, toţi îşi duc crucea lor şi au dus-o şi înainte; chiar şi Dumnezeu Cel întrupat Şi-a dus crucea şi crucea Lui a fost cea mai grea, deoarece a cuprins în ea toate crucile oamenilor. Şi luaţi seama: Dumnezeu Şi-a dus crucea şi omul L-a ajutat (Simon din Cirene) prin faptul că a luat crucea de la El şi a dus-o el însuşi. Înseamnă că şi noi, ducându-ne crucile noastre, îl ajutăm pe Domnul în purtarea crucii, adică ne pregătim să fim slujitorii Lui în ceruri în rândul duhurilor celor fără de trup… Ce menire înaltă!
Extras din Starețul Varsanufie de la Optina, Ne vorbessc stareții de la Optina, Editura Egumenița, p. 82-83