Dar când vă începeți ziua cu Dumnezeu nu vă adresați Divinității ca și cum voi ați fi șeful și-i dați indicații subordonatului, nu-i spuneți ce vreți să facă pentru voi în acea zi, ci adoptați o atitudine de tipul „Doamne, sunt aici, te ascult! Spune-mi ce vrei să fac astăzi! Spune-mi cum pot servi Binele comun!“.
Când sunteți în permanentă legătură cu Dumnezeu se întâmplă ceva foarte frumos: începeți să simțiți/ sesizați când cineva are nevoie de ajutor, când cineva are nevoie de o vorbă bună, simțiți cine are nevoie de susținerea voastră și care este forma în care puteți susține cel mai bine acel om în momentul respectiv.
Și nu se pune problema să încerci să convertești un om în timp ce-l ajuți, ci pur și simplu spui acele cuvinte de care are nevoie omul respectiv, faci acel gest de bunătate de care are nevoie el în acel moment și apoi îți vezi de treabă. Nu-i bagi nimănui pe gât nu știu ce învățături religioase, nu-i dai nimănui lecții necerute de spiritualitate; faci acel gest de bunătate/ generozitate, ajuți în orice formă poți tu și apoi îți vezi de treaba ta.
Când funcționezi în acest fel de-a lungul întregii zile, când faci astfel de gesturi de bunătate, când oferi ajutor la modul dezinteresat, poți considera că Dumnezeu lucrează prin tine în acea zi. Acesta este unul dintre modurile în care tu stai în permanentă legătură cu Dumnezeu.
Un alt mod în care ții legătura cu Dumnezeu este să-l inviți cât mai des în viața ta, pe parcursul fiecărei zile; spre exemplu, atunci când aștepți pe trotuar ca semaforul să se facă verde, ca să poți traversa strada, în acele câteva secunde, poți să spui în gând: „Doamne, te chem alături de mine!”. (Michael Mirdad)