Odată a venit un grup de credincioşi la Părintele Cleopa:
– De unde sunteţi voi, mamă?
– De la Bârlad.
– Ei, tocmai de acolo! Voi ştiţi că de când v-aţi pus în gând să veniţi la
mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu
acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, că aceşti
bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cârciumi şi la nunţi cu lăutari, ci
i-aţi dăruit lui Hristos! Ei! De-aţi vedea îngerii voştri păzitori lângă voi
cum sunt, aţi muri de bucurie!
(Părintele Cleopa Ilie, Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ, Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 11)