
Cine va cerceta întreg adâncul dumnezeieștii Pronii?
Cei fără înțelegere se supără când Dumnezeu nu cârmuiește lumea după a lor înțelegere, iar cei înțelegători se ostenesc neîncetat să pătrundă în înțelegerea lui Dumnezeu.
Greu este câteodată și pentru cei mai înțelegători să priceapă de ce un om este așa, iar altul altfel; de ce un tânăr doritor de viață moare, în vreme ce un bătrân doritor de moarte trăiește; de ce cucernicul se chinuie, iar cel fără de Dumnezeu o duce bine. Și cele mai sfinte suflete s-au tulburat câteodată înaintea enigmei celor ce se întâmplă în lume.
În sfânta Predanie este înscrisă următoarea întâmplare: A murit un oarecare bogătaș păcătos, ale cărui păcate erau învederate fiecăruia, și înmormântarea lui a fost luminată, cu episcop și cu mulți preoți.
La scurtă vreme după aceea, a tăbărât o hienă asupra unui pustnic și l-a sfâșiat. Un oarecare monah, care văzuse atât măreața prohodire a păcătosului, cât și rămășițele însângerate ale dreptului, în tulburarea sa a început să plângă și a strigat:
„Doamne, cum vine asta și de ce? Cum se poate ca păcătosul acela să aibă și viață bună, și moarte bună, iar acest drept și viață amară, și moarte amară?” La care i s-a arătat îngerul lui Dumnezeu și l-a lămurit: „Acel bogătaș rău avea în viața lui o singură faptă bună, iar acel pustnic avea un singur păcat.
Prin prohodirea măreață și cu cinste, Cel Preaînalt a vrut să-i răsplătească bogătașului rău singura faptă bună, ca să nu mai aibă nimic de așteptat pe lumea cealaltă; iar prin moartea cumplită a vrut să-i șteargă dreptului și acel singur păcat, ca să-i dea răsplată deplină în ceruri.”
Sfântul Nicolae Velimirovici; Adevărul și bunătatea