Aceasta icoană a Maicii Domnului este o copie a icoanei Trihirussa („cea cu trei mâini”) de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos. Zugrăvirea celei de-a treia mâini este legată de o minune petrecută în viaţa Sfântului Ioan Damaschin, care a trăit în secolul al VIII-lea. Acesta a fost pedepsit de împăratul Leon Isaurul prin tăierea mâinii, deoarece era cunoscut ca un apărător al Sfintelor Icoane. Sfântul Ioan a luat mâna sa tăiată şi a mers în faţa acestei icoane cerând să îl vindece, iar Maica Domnului a vindecat mâna Sfântului. Drept mulţumire şi recunoştință, Sfântul Ioan a adăugat la icoana Maicii Domnului, în partea de jos, o mână de argint.
Copia sfintei icoane de la Neamţ fost adusă în ţară de Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, stareţ al Mănăstirii Neamț între anii 1779-1794. Pe icoană se află o inscripţie cu litere româneşti și chirilice: „Această sfântă icoană s-au zugrăvit din nou, afară de chipuri, în vremea prea cuviosului arhimandrit şi stareţ Chir Timotei. Anul 1866, mai 10 (de Agapie zugrav)”.potrivit doxologia.ro
Icoana este purtată în procesiuni, iar în timp de secetă se spune că este aducătoare de ploaie şi făcătoare de minuni.
Icoana „Trihirussei” de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos este cea mai bine păstrată dintre vechile icoane bizantine ale Născătoarei de Dumnezeu, cu cea mai puternică expresivitate. Chipul Sfintei Fecioare este atât de binevoitor şi privirea ei este atât de blândă, încât îl umple de evlavie pe cel care i se închină.
Din motive de protecţie, dar şi pentru măreţia ei, icoana are un acoperământ de aur – numit „cămaşă” -, pe care sânt aplicate 5000 de pietre preţioase, precum şi alte odoare, toate de la pelerinii evlavioşi sau de la cei ajutaţi în chip minunat de Născătoarea de Dumnezeu. Dimensiunile icoanei sânt: 1,11 x 0,91. Icoana are două feţe, adică pe partea ei din spate nu este o scândură goală, ci se află pictată icoana bizantină a Sfântului Nicolae.