Locurile de fericire a drepților din Rai văzute de Sfinții Părinți

Tatăl nostru Dumnezeu din Ceruri, prin iubitul Său Fiu Iisus Hristos, cu conlucrarea Duhului Sfânt, a pregătit anumite locuri de fericire în ceruri pentru Sufletele drepților plăcuți ai Săi, pentru a fi fericiți pururea. Aceasta ne-o adeverește însuși Mântuitorul, zicând: „În Casa Tatălui Meu sunt multe locașuri… Eu merg să vă gătesc vouă loc… ca unde sunt Eu și voi să fiți…„.

Noi creștinii – Păstori și păstoriți – nici nu ne putem da bine seama despre acele minunate și plăcute locuri în care se sălășluiesc, se preamăresc și se fericesc sufletele drepților. Toate acestea provin din minunata petrecere duhovnicească a sufletelor drepților: cu Dumnezeu, cu Îngerii, cu Sfinții Strămoși, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Ierarhi, Preoți, Mucenici, Cuvioși, Binefăcători, Drepți și mulțimi mari de suflete mântuite. Despre aceste bunătăți Dumnezeiești grăiește Apostolul, zicând: „Cele ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit, acestea a pregătit Domnul celor ce-L iubesc pe El”.

Acele minunate locuri cerești se numesc: Rai; Sânul lui Avraam; Împărăția Cerurilor; Împărăția lui Dumnezeu; Casa Tatălui Ceresc; Patria cerească; Cetatea Dumnezeului Celui Viu; Ierusalimul Ceresc. Locurile acelea sunt foarte minunate.

Odinioară Sfântul Ioasaf după botezarea lui a avut de luptat cu mari ispite aduse asupră-i de diavolii trimiși de vrăjitori și de fetele și femeile frumoase puse anume de Împărat, tatăl său ca să-l atragă în cursa păcatului… Atunci s-a văzut tânărul sfânt, răpit de niște bărbați plini de lumină și trecut prin niște locuri minunate și dus la un câmp mare, care era înfrumusețat cu flori roșii și cu bună mireasmă. Acolo a văzut tot felul de pomi frumoși care aveau roade multe, străine și minunate. Frunzele pomilor acelora făceau un freamăt vesel din cauza unui vânt subțire și lin dând bună mireasmă nesățioasă. Sub pomii aceia stăteau niște scaune de aur curat, înfrumusețate cu pietre scumpe și mărgăritare de mult preț si raze mari ieșeau dintr-însele. Acolo erau și niște paturi de aur, așternute cu niște covoare în multe culori, a căror podoabă și strălucire covârșea orice povestire. Prin mijlocul pomilor curgeau ape curate și foarte limpezi, care veseleau vederea. Prin acel câmp mare și minunat, l-au purtat acei bărbați trimiși de Dumnezeu. Ei l-au dus într-o cetate ce strălucea cu lumină negrăită, Cetatea avea și zidurile de aur curat și din pietre de mult preț, pe care nimeni nu le-a văzut niciodinioară. Stâlpii și porțile ei erau dintr-un mărgăritar. Cine va putea spune podoaba și strălucirea Cetății aceleia! O lumină mare cu multe raze strălucea minunat dintr-o înălțime și umplea toate ulițele ei. Niște ostași înaripați și luminați se plinibau prin Cetatea aceea glăsuind niște cântări prea dulci, pe care niciodată nu le-a auzit urechea omenească. El a auzit glas, zicând: „Iată, odihna drepților! Iată, veselia celor ce au bine plăcut Domnului, luminați în viața lor!”

Scoțându-l de acolo acei bărbați minunați voiau ca să-l ducă înapoi. El însă fiind cu totul cuprins de acea podoabă si frumusețe, zicea: „Nu mă lipsiți pe mine, rogu-vă pe voi, nu mă lipsiți de această bucurie negrăită, ci dați-mi voie să petrec într-un colt al acestei Cetăți mari„. Bărbații aceia străluciți i-au zis: „Nu este cu putință a petrece acum aici. În Cetatea aceasta strălucită vei intra prin multe osteneli și sudori, dacă te vei nevoi; pentru că nevoitorii moștenesc Împărăția Cerului”.

Fericitul Simeon Stâlpnicul cel din muntele minunat… s-a văzut pe sine răpit la înălțime, și cu lărgime zburând ca o pasăre prin toate părțile lumii; apoi era ridicat în sus pe șapte trepte, unde de asemenea cu Sfântul Apostol Pavel, a văzut ceea ce nu i-a văzut ochiul, și a auzit ceea ce nu i-a auzit urechea. Pogorându-se de acoIo întrebă pe acel ce-l ducea: „Ce sunt acestea ce se văd?” Acela i-a răspuns: „Acestea sunt cele șapte Ceruri către care ai fost răpit„. Apoi a văzut Raiul cu răsaduri frumoase de flori, palate mari și luminoase și un izvor din care izvorau miruri. El n-a văzut pe nimeni acolo decât pe Adam și pe tâlharul cel cu bună înțelegere. Fericitul Simeon venindu-și în sine a spus această vedenie starețului său. Acela i-a zis: „Fiule, bine este cuvântat Domnul Cel ce ți-a dat tie un Dar ca acesta…”.

Sfânta Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din muntele minunat, într-o vedenie s-a văzut răpită spre înălțimea cerului. Acolo a văzut ea niște palate prea minunate și luminoase, a căror frumusețe nici un cuvânt nu o poate spune. Umblând ea prin acele minunate palate și minunându-se de zidirea aceea nefăcută de mână, a văzut pe Prea Sfânta Născătoarea de Dumnezeu cu doi Îngeri prea luminoși grăind către dânsa: „Ce te minunezi?” Ea cu frică și cu bucurie închinându-se Prea Sfintei Născătoare, a zis: „Mă minunez, Stăpână Doamnă, că în tot timpul vieții mele pe pământ, n-am văzut niște palate așa de minunate ca acestea„. Prea Curata a zis: „Dar pentru cine socotești tu că sunt pregătite aceste palate?” Dânsa a zis: „Nu știu, Stăpână„. Atunci Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu a grăit către dânsa: nu știi că pentru tine s-a pregătit această odihnă? Acestea le-a zidit fiul tău. În acestea vei petrece de acum în veci!” Acestea zicând a poruncit Îngerilor de au pus în mijloc un scaun minunat. Apoi a zis către dânsa: „Această slavă ți s-a dăruit ție deoarece ai viețuit cu Dumnezeiasca plăcere în frica Domnului„. Apoi iarăși a zis: „Voiești ca să vezi și pe cele mai slăvite?” Atunci i-a poruncit ei ca să vină după Dânsa. Suindu-se la cele mai înalte locuri cerești, i-a arătat ei alte palate mult mai minunate și mai luminate, fără să semene cu cele dintâi. Acelea erau pline de slavă Cerească și a căror frumusețe nici mintea omenească nu o poate ajunge, nici gura nu o poate spune. Atunci Prea Curata a zis: „Iată, și pe aceste palate le-a zidit tot fiul tău. Acum a început și la temelia celui de-al treilea palat„. Aceasta zicându-o a adus-o pe dânsa iarăși spre răsăritul soarelui. De acolo din înălțime i-a arătat ei locuințele Raiului și într-însele mulțime de cete de parte bărbătească și femeiască veselindu-se. Stăpâna i-a zis: „Aceste locuri le-a dăruit Fiul Meu celor ce au trăit în curățenie și cu dreptate în păzirea poruncilor Domnului, acelora ce au făcut milostenii multe cu osârdie, de aceia singuri de milă s-au învrednicit de la Domnul; pentru că: „fericiți sunt cei milostivi, că aceia se vor milui…”.

Sfântul Eufrosin bucătarul a fost văzut de Preotul Mănăstirii în Rai, dându-i trei mere.

Sfânta Muceniță Doroteia, după martirizarea ei, își împlinește făgăduința dată, îi trimite iarna, în ziua de 6 Februarie, lui Teofil scolasticul în biroul său flori și mere din Rai.

Un bătrân misterios, frumos, luminat, îndumnezeit – Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan – a dat unui corăbier șase mere: trei mere pentru Patriarhul Țarigradului și trei mere Sfintei Cuvioase Irina, Egumena Mănăstirii Hrisovolantului.

Din aceste câteva locuri și din altele multe, vedem că locurile acelea foarte minunate, frumoase și plăcute ale Raiului pământesc și Ceresc, corespund minunat strălucitelor supranumiri pe care le poartă. Pentru mântuirea oamenilor e de ajuns a ști că este Rai sau loc de fericire pentru sufletele bune. Sfântul Ioan Hrisostom, privitor la existența Raiului zice că e mult mai folositor și mai necesar pentru om a ști că Raiul există în adevăr decât a cerceta locul unde se află el. Pentru mântuirea omului e de ajuns a ști că Raiul există. „Tu întrebi unde este Raiul? Eu presupun că este în afară de lumea aceasta; să căutăm nu locul unde se găsește, ci mijlocul de a-l dobândi„. „Sfântul Ioan Hrisostom reprobă curiozitatea privitoare la determinarea locului unde se găsește Raiul, dar nu oprește acele mântuitoare reflexiuni și cercetări asupra RaiuIui, care îl întorc pe om de la rău și-l duc la frica de Dumnezeu. Din contra, el îndeamnă a ne ocupa cu aceasta, având necontenit în spirit aducerea aminte de Rai”.

Nicodim Măndiță; Judecata particulară

Filed under: ÎnvățăturiTagged with: ,