Cel care stă singur, se rătăcește! Cel care nu ia sfat, care nu se spovedește, se rătăcește! Găsiți un duhovnic și intrați într-o simfonie cu el. Suntem un popor credincios și, conform unor studii, suntem și printre cei mai puțin depresivi din Europa, iar acest rezultat poate arăta că religiozitatea contribuie la starea noastră de sănătate psihică.
Există Sfinți care au împlinit Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ românesc: Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, Sfântul Antim Ivireanu, Sfântul Paisie Velicicovski.
S-a ridicat de multe ori problema aceasta: că noi, românii, nu avem școli duhovnicești, școli de ucenici, așa cum există, de exemplu, în lumea greacă ortodoxă. Și-n Muntele Athos, și-n lumea mirenescă din Grecia se practică ucenicia. Apare un Părinte (de obicei în vârstă) care are o viață îmbunătățită și, în jurul lui încep să se strângă ucenici. Nu pentru că i-ar obliga în vreun fel, ci pentru că felul lui de a gândi, de a viețui, de a privi lumea, viața lui sfântă îi atrage pe ceilalți și îi face să intre într-o rânduială de viețuire ca într-o școală duhovnicească.
Eu însumi sunt rodul unei astfel de școli. Păcatele sunt doar ale mele, însă felul de a gândi și de a privi lucrurile, lucrarea pe care se bazează, de altfel, și comunitatea din biserica în care slujesc, s-a născut într-o școală duhovnicească patronată de un mare Părinte, un Avvă al Capitalei – Părintele Sofian Boghiu. Eu îi spun Cuviosul Părinte Sofian. L-am așezat în Altarul bisericii „mele” și Îl rog de fiecare dată să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Toate cele pe care vi le povestesc vin pe filiera aceasta paternă, a Părintelui Sofian. Nu le-am visat peste noapte și nici nu sunt rodul minții mele. Le-am auzit, văzut și învățat de la Bătrânul meu – un om de o delicatețe și o gingășie extraordinară, care a încercat să recupereze pe fiecare om. Nu prin forță, nu prin duritate, nu prin porunci, nu prin somarea ascultării, ci, mai ales, printr-o dragoste pe care a arătat-o oricărui om, indiferent de starea sa morală. Niciodată nu a repezit, nu a judecat, nu a alungat, nu a poruncit vreunui ucenic al său, tocmai în perspectiva aceasta că ucenicia în școala duhovnicească a creștinilor se face de bunăvoie și nicidecum prin tensionare, prin forțare.
Dacă vrei să urmezi un părinte, îl urmezi pentru că recunoști în el gânduri, stări, viziuni de viață, pe care le simți ca fiindu-ți proprii. Dacă, însă, nu-l mai poți urma, este bine să te oprești și să mergi să cauți un alt preot, după măsura așteptărilor tale, pentru că altfel, viața ta se va transforma în cârcoteală, tulburare și sminteală permanentă.
De aceea, școala duhovnicească, spre deosebire de cea generală, se urmează de bunăvoie, intrând într-un fel de pedagogiei a buneivoiri. Astfel de școli au avut și românii. Am prins cu toții Marii Duhovnici ai României. Există în lume mulți preoți, ucenici ai Părintelui Sofian, care au făcut acolo comunități după rânduiala Sa. La fel si ucenici ai Părintelui Cleopa. Să nu uităm Școala de la Cernica a Sfântului Calinic sau Școala Rugului Aprins de la Antim, unde mari intelectuali ai României au învățat practica Rugăciunii Inimii într-un mod organizat, ascetic.
Școala duhovnicească este un fel de învățare prin imitare. Stând lângă un om de bunăvoie, din dragoste, începi să semeni lui. Începi să gândești și să simți ca el. Asemănarea este izbitoare. Uneori, chiar și fizic. Am văzut asemănări ale ucenicilor cu părinții lor duhovnicești, faptul acesta arătând că i-au urmat fără cârcoteală și fără judecare.
Vă îndemn cu bucurie să mergeți la Mănăstirea Antim din București, la Neamț – acolo unde 15.000 de ucenici l-au urmat pe Părintele Paisie – sau la Cernica, unde sunt moaștele Sfântului Calinic. Din păcate, am uitat aceste școli duhovnicești, nu le mai practicăm, nu le mai cercetăm. Chiar dacă au trăit acum zeci sau poate chiar sute de ani, putem intra în ucenicia lor, pentru că toți au lăsat cărți în care au exprimat învățătura lor duhovnicească.
Cel care stă singur, se rătăcește! Cel care nu ia sfat, care nu se spovedește, se rătăcește! Găsiți un duhovnic și intrați într-o simfonie cu el. Suntem un popor credincios și, conform unor studii, suntem și printre cei mai puțin depresivi din Europa, iar acest rezultat poate arăta că religiozitatea contribuie la starea noastră de sănătate psihică.
Astăzi, în Duminica Sfinților Români, Îi rugăm pe Aceștia să ne ia în ucenicia Lor! Luați-vă un Sfânt Român ocrotitor al casei, mergeți să-L vizitați, citiți-i viața. În București, la Popești Leordeni, avem un loc ctitorit de un mare Părinte pe care L-am ucenicit și eu pentru scurt timp – Patriarhul Teoctist – o Mănăstire ce poartă Hramul Tuturor Sfinților Români. Este o frumusețe de loc, pe care Patriarhul Teoctist l-a făcut tocmai cu gândul la o Școală Duhovnicească. Acum își așteaptă Avva, „Lucrătorul” și nădăjduim că Dumnezeu nu ne va lipsi de oameni sfinți care să ne școlească în Școala Duhului Sfânt. Domnul să ne binecuvânteze și Sfinții Români să ne ocrotească!