Virtutea ei de bază a fost și este fecioria, darul sfiiciunii – curățenia deplină a întregii sale existențe, nu numai din punct de vedere trupesc cât și duhovnicesc.
Maica Domnului nu a păcătuit nici măcar cu gândul și a avut în cel mai înalt grad un dar natural dat de Dumnezeu la naștere fiecăruia dintre noi, pe care însă noi îl nesocotim astăzi ca niciodată în istorie, motiv pentru care am naufragiat din punct de vedere spiritual: darul sfiiciunii.
Darul sfiiciunii: de ce lipsește și ce efecte are
Lipsa darului sfiiiciunii înseamnă distrugerea civilizației. Fără delicatețea față de celălalt, fără continua atenție în evitarea păcatului, fără separarea de cele lumești și concentrarea pe legea lui Dumnezeu nu vom fi izbăviți de umbra morții și nu vom avea parte de buna vestire a întrupării fiului lui Dumnezeu în inimile noastre.
Sfiiciunea este un mare dar natural al lui Dumnezeu din care astăzi au mai rămas doar ruinele pentru că oamenii socotesc sfiiciunea doar ca un fenomen social încercând să-l analizeze în afara iubirii lui Dumnezeu și a vieții veșnice.
Astfel, Dumnezeu se retrage, respectând libertatea noastră și, prin urmare, suntem condamnați să orbecăim într-o societate din care rușinea dispare rapid. Să nu uităm, însă, că lipsa completă a rușinii este primul simptom al prostiei ca o dovadă certă a întunecării minții provocată din totala încredere în propria singurătate.
Trebuie să avem sfiiciune, altfel vom muri spiritual
Maica Domnului a fost perfect liberă de orice închidere în sine, de orice mândrie, păstrându-și intact harul sfiiciunii ca o deschidere totală și permanentă față de cuvântul lui Dumnezeu, oricare ar fi fost acesta. Acest cuvânt a fost către ea, cea mai imposibilă poruncă din istorie: o să naști pe Dumnezeu întrupat care o să se facă om din tine.
Să nu credem că vom fi izbăviți de necaz prin mijloace lumești: doar vom schimba necazurile cum ne schimbăm ciorapii.
Avem nevoie de ieșirea de sub umbra morții pentru că dacă nu murim morții, nu vom învia cu adevărat după moarte.