Copiii sunt rodul iubirii-căsătoriei, sunt rodul iubirii dintre soţi şi Dumnezeu, sunt rodul creativităţii divino-umane! Găsim în învăţătura noastră de credinţă şi afirmaţia că scopul căsătoriei e şi acela al unirii dintre bărbat şi femeie, aşa cum este şi cum e binecuvântată acum de Dumnezeu, este naşterea de prunci.
Dacă omul n-ar fi căzut, căsătoria ar fi fost altfel. Altfel, dar tot ca o şcoală a acestei deveniri într-o unime, tot ca să înveţe omul să unească cei doi poli-masculinul şi femininul care au fost despărţite de Dumnezeu prin creaţie, ca să unească lucrarea creatoare a omului: îşi va lăsa omul părinţii, îşi va părăsi iubirea firească, neliberă, a sângelui, ca să se unească liber într-o iubire liberă cu femeia sa.”
, Meşteşugul bucuriei, vol. 2, Editura Doxologia, 2009, p. 49-50)