Mare e Dumnezeu întru sfinții Săi!

Consecința directă a Pogorârii Duhului Sfânt, prăznuită duminica trecută, aceasta este: cerul plin cu sfinți.

Dar ce sunt sfinții și cum ni-i reprezentăm acolo, în lumea lor la care tânjim și noi? Ca un șir fără sfârșit de oameni, în fața cărora este Hristos Însuși, urmat de Maica Domnului și de Apostoli.

Un șir de ființe omenești de toate culorile pielii, vorbind inițial toate limbile pământului (deși în rai se vorbește o singură limbă, cea duhovnicească), bărbați și femei, tineri și bătrâni, adolescenți și copii – ba chiar și prunci.

Îmbrăcați în straie diferit colorate și croite, purtând urme de tortură, de schilodire, de arsuri, de otravă, de răni din lupte, având degetele strâmbe de la toc sau genunchii roși de la mătănii, cu urme de lacrimi pe obrazul transfigurat în învelișul de lumină al veșniciei, desculți sau cu botfori imperiali, îmbrăcați în zeghe sau cu urma decapitării pe gât, cu terfeloage la subraț și cu penelul la cingătoare, pe cai de abur sau pedeștri, cu scuturi, armuri și coifuri – toată cohorta de sfinți mărșăluiește spre Ziua Judecății, de care nu le este teamă.

Nu s-au temut de cezarul crud, care îi ura și îi condamna la moarte, cum s-ar putea teme de Hristos care e iubire?

Sunt toți acolo: și cei din calendar, dar și cei neștiuți, și cei cu icoană în biserică și cei doar cu o fotografie pe pervaz, și cei cu colivă și parastase, și cei cu hramuri și praznice mari. Toți, cu alte cuvinte, știuți și neștiuți, canonizați cu acte în regulă sau mântuiți prin mila Domnului, în deplină discreție. Vă dați seama ce societate cerească aleasă, ce cohortă a adevărului, ce convoi al dragostei, ce șir al smereniei și al stăruinței în bine?

Mare e Dumnezeu întru sfinții Săi!

Răzvan Bucuroiu

“Toți Sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!”

Filed under: ÎnvățăturiTagged with: ,