Să ne smerim înaintea Lui, şi aşa să atragem pe Domnul către noi. Puterea rugăciunii e mare, puternică şi de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
Să stăruim în rugăciuni fierbinţi, să ne smerim înaintea Lui, şi aşa să atragem pe Domnul către noi. Puterea rugăciunii e mare şi de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
Puterea rugăciunii a stins puterea focului, gurile leilor le-a încuiat, mânia vrăjmaşilor a înfrânt-o, războaie a potolit, lupte a curmat, vifore a domolit, draci a gonit, porţile cerului a deschis, legăturile morţii le-a risipit, bolile le-a vindecat, supărările a depărtat, pe vrăjmaşi i-a alungat, cetăţi clătinate a întărit, molimele şi rănile cele trimise de sus le-a îndepărtat şi, în sfârşit, toate feluritele lor grozăvii şi primejdii le-au nimicit. Acestea şi multe altele a făcut puterea rugăciunii.
Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 88
Rugăciune puternică, la vreme de ispită
Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în Rai pe strămoșii noștri Adam și Eva, spre a le încerca ascultarea și supunerea; Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire și cu grele suferințe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca și mai lămurit să se vădească virtuțile și credința lui întru Tine;
Cel ce ai dat îngăduință satanei să se apropie cu ispitire de Însuși Fiul Tău, spre a-L îmbia și a-L momi cu poftele și deșertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt și rușinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui unuia să-I slujești!”; Cel ce tuturor drepților și sfinților Tăi le-ai dat vremi de ispitire și de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă și să rămână și mai întăriți în credința, în nădejdea, în dragostea și în supunerea cea către Tine;
Însuți, Atotputernice și Preabunule Stăpâne, ajută-mi și mie în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli și cu îmboldiri, și când viclene amăgiri îmi frământă inima și sufletul.
Arată-mi, Milostive, adevărul și calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile de acum ale diavolului, să mă pot bucura de cuvintele apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El”.
Dăruiește-mi, Stăpâne, inimă curată și credință tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea, și Cel ce înalți fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui! A Domnului este mântuirea și peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”.
Amin.