Michael Ende scrie că unii cred că singura lor speranță de fericire constă în a fi în altă parte și își petrec întreaga viață călătorind dintr-un loc în altul.
Fug de ei înșiși, pentru că le este teamă. Schimbă doar decorul, dar asta nu îi face mai puternici. Repetă aceleași greșeli în regiuni diferite, dar nu își învață lecția. Sunt turiști, nu pelerini. Poate că toți oamenii care spun că Dumnezeu nu există se tem doar să recunoască că există. Pentru că acest lucru ar implica schimbarea lor radicală.
Toate nenorocirile lumii au provenit din nenumăratele neadevăruri, atât deliberate, cât și neintenționate, pe care oamenii le-au spus din pripă sau neglijență. Din minciuni, trădări, apostazii, nu din adevăr și credință.
Oamenii au uitat să fie fericiți, cum să se bucure de lucrurile mici și nu în ultimul rând, cum să viseze.
Cei care trăiesc lângă mare cu greu pot forma un singur gând din care marea nu ar face parte. Cei care trăiesc lângă Dumnezeu cu greu pot forma un singur gând din care Dumnezeu nu ar face parte.
Dacă viața noastră e condusă de Dumnezeu, e limpede că păcatul nu ne stăpânește.
Hristos Se naște, pentru A SE PUNE LA DISPOZIȚIA NOASTRĂ. ESTE DISPUS SĂ NE AJUTE. Să ne lăsăm ajutați. Fericiți toți cei cărora li se va descoperi deplina frumusețe, născută din înviere. Dacă admitem că Dumnezeu este atotbun, trebuie să admitem și nemurirea. Hristos este Începutul întoarcerii noastre în nemurire.
O lume fără Hristos este de neînchipuit, pentru că lumea nu poate exista fără El.
Hristos Pruncul este singurul Om indispensabil istoriei universale. În mod cert, unii nu au priceput absolut nimic din cuvintele lui Hristos.
Hristos dorește ca bucuria Lui să devină bucuria noastră. Adevărata bucurie vine doar prin El. Bucuria constă în cunoașterea Lui. Această bucurie a mântuirii este mai presus de orice avuție. Este răspunsul nostru pozitiv la chemarea Lui la libertate, la sfințenie, la viață veșnică.