Nu merită 16 secunde din dimineața ta Cel care ți-a dat-o?

– Părinte, zice un flăcău simpatic, oricum aș da-o, orice mi-ai zice, dimineața nu mă pot ruga.

– Te cred și te-nțeleg. M-am luptat și eu cu trebușoara asta multă vreme. Uite, îți dau un sfat pe care l-am auzit la Denzel Washington. Îl știi pe actor? Să vezi Fences sau Training Day. Joacă fenomenal! Ei bine, Denzel spune ceva de genul:

Înainte de culcare, să-ți pui telefonul sub pat, pentru ca atunci când te trezești dimineața, să fii nevoit să te așezi în genunchi pentru a-l căuta. Și dacă tot te afli în genunchi, murmură acolo în sinea ta: „Bună dimineața, Doamne! Fii cu mine până la apusul soarelui și în toată vremea vieții mele.” Sau orice vrei tu. Un „Tatăl nostru” îți ia 16 secunde. Pe ceas! E prea mult? Nu știu dacă o să funcționeze șiretlicul, dar măcar poți încerca. Dă-i Domnului primul gând bun la răsăritul soarelui, așa, cu ochii grei și mintea încețoșată, și vei simți, încet-încet, că El ți-e cel mai bun prieten. Acum, între noi fie vorba: Nu merită 16 secunde din dimineața ta Cel care n-a închis un ochi toată noaptea pentru ca inima ta să bată în zori mai frumos decât cântecul mierlei?

Pr. Ioan Badilita

Filed under: ÎnvățăturiTagged with: ,