Întotdeauna înainte de a lua sfânta împărtășanie, sfinții părinți ne îndrumă să ne curățăm sufletul de păcate.
Este momentul când trebuie să rostim rugăciunea Sfântului Simeon Metafrastul, de mare ajutor pentru liniștirea sufletului.
„Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stricăciune,
Pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele și fecioreștile sângiuri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire. Cu venirea dumnezeiescului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea vesnic. Hristoase Iisuse, înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea, ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață făcătoare și mântuitoare: crucea, piroanele, sulita, moarte. Omoara-mi patimile cele trupești, care îmi strică sufletul.
Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene. Prin gânduri bune și risipește duhurile cele viclene. Cel ce cu Învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ridica-mă și pe mine. Sunt cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte lacrimi de pocaință. Cel ce cu preaslavita înălțarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care l-ai luat și l-ai cinstit cu șederea de-a dreapta Tatălui, învrednicește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine. Să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți.
“Cel ce prin pogorârea mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe sfinții Tai ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, binevoiește să Te întâmpin și eu pe nori, pe Tine Judecătorul și Făcătorul meu, împreună cu toți Sfinții Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Simeon, roagă-te pentru noi!
Precum voi sta înaintea înfricoșătorului și nefățarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare și dând răspuns de relele ce am făcut, așa și astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la Sfântul Tău altar, înaintea Ta și înaintea înfricosșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le.
Vezi, Doamne, smerenia mea. Și-mi iartă toate păcatele mele. Vezi că s-au înmulțit mai mult decât perii capului meu fărădelegile mele. Căci ce rău n-am săvârșit ? Ce păcat n-am făcut ? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu ? Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lacomie a pântecelui, mâncare peste măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuție, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, grăire de rau, faradelege. Toate simturile si toate madularele mi le-am întinat. Și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaș diavolului.
Alungă fărădelegile mele
Și știu, Doamne, că fărădelegile mele au covârșit capul meu. Dar mulțimea îndurărilor Tale este neasemănată. Și mila bunatății Tale cea fără de rautate este nespusă. Și nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, ,fă minunate milele tale spre mine păcătosul. Arată-mi puterea bunatății Tale. Arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate. Și mă primește pe mine păcătosul, cel ce ma întorc. Primește-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata. Primete-mă pe mine cel ce peste măsură. ȚSi-am greșit și cu cuvantul, și cu lucrul și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc.
Și precum ai primit pe cei ce au venit în al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primeste și pe mine, păcătosul. Că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt. Și am mâniat milostivirea Ta cea uibitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvântul și cu gândul, noaptea sau ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie.
Iartă-ne păcatele noastre!
Și știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut. Și mă vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta să mă pedepsești.
Miluiește-ma, Doamne, că nu sunt numai neputincios. Ci și zidirea Ta sunt. Că Tu Doamne, ai întărit peste mine frica Ta. Dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ție unuia am greșit. Dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta. Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic. Nici in stare a cauta și a privi la înălțimea cerului, din pricina mulțimii păcatelor mele, celor fără de număr. Că toate lucrurile rele, închipuirile și mesteșugirile diavolești, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările și alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat să intre în sufletul meu.
Miluiește-mă, Doamne!
Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu. Și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, mai este pentru mine nădejde de mântuire? Biruiește iubirea Ta de oameni mulțimea fărădelegilor mele? Atunci fii mie Mântuitor! Și după îndurările și milele Tale slăbește, lasă, iartă-mi toate câte am greșit Ție. Că s-a umplut de multe rele sufletul meu și nu aflu întru mine nădejde de mântuire.
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și să nu-mi răsplătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijinește-mă, izbăvește sufletul meu de relele ce au crescut într-nsul și de agonisirile lui cele cumplite. Miluiește-mă pentru mila Ta, că unde s-a înmulțit păcatul sa prisosească harul Tău, și să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu esti Dumnezeul celor ce gresesc și Ție slavă înalțăm, împreuna și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. (C.L.)