O, Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu! Cu smerenie căzând, te rugăm … (rugămintea); nu le închide păcătoşilor robilor tăi …(prenumele) bogăţia darurilor tale, ci fereşte-i de căderile în păcat, de clevetirile răuvoitorilor, de scârbe şi nevoi, de moarte năprasnică şi de muncile veşnice.
Dăruieşte-le lor duhul umilinţei, smerenie inimii, curăţenie minţii şi părăsirea păcatelor, ca toţi cu mulţumire lăudându-te, să ne învrednicim de Împărăţia Cerurilor, şi acolo, împreună cu toţi sfinţii, să slăvim preacinstitul şi preamăritul nume, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor.
Amin.
Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi: „De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?“
„Ţipăm deoarece ne pierdem calmul“, zise unul dintre ei.
„Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine?“, întrebă din nou înţeleptul.