Atunci când I-a spus omului să facă pace, să-și ierte fratele, părintele, copilul, vecinul, orice semen al său și să-l iubească ca pe propriul suflet, Dumnezeu a lăsat lege acestuia, nu tocmeală, nu aspect facultativ.
În lipsa legii care se respectă din credință, din dragoste, omul este silit să învețe din frică, din suferință. Boala comună de care suferă omenirea este neiubirea, neiertarea, ținerea de minte a răului.
Omul nu trebuie învățat să mănânce sănătos, să respire, să danseze, ori să-și îmbogățească cunoștințele mentale, ci simplul act de care astăzi a uitat, îi este străin și indiferent – manifestarea iubirii.
Dragostea între oameni, îmbrățișarea, comuniunea și atingerea lor au devenit o îndrăzneală, îndrăzneți și aproape necuvincioși sunt cei care astăzi mai reunesc față în față câteva suflete, care ating mâna unui necunoscut, ori se îmbrățișează la vedere.
Oamenii au de recuperat nu dreptul lor de a fi liberi, ci propria alegere de a iubi și de a se manifesta așa cum Dumnezeu le-a lăsat lege să o facă.
Gabriel Socaciu