“Frate! Dă-te jos din cap, că acolo-i mare iarmaroc”!(Zbornicul).
Să-L lăsăm pe Dumnezeu să stea pe cerul minții noastre, să punem tron lui Dumnezeu să stea prin rugaciune întru noi.
Când mintea noastră se roagă lui Dumnezeu şi limba poate tăcea.
O treaptă mai înaltă este rugăciunea minţii.
“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.
Rugăciunea Tatăl nostru sau o rugăciune către Maica Domnului rostită, când o înţelegem cu mintea, trecem apoi într-o altă treaptă, dinspre minte spre inimă.
Şi aceasta este o treaptă mai înaltă decât rugăciunea gurii cea vorbită sau citită”.