Eu simt că singurul izvor de curaj rămâne Sfânta Liturghie, dragostea duhovnicului pentru mântuirea mea și iubirea familiei, mici și mari deopotrivă. Ce pot spune este că pe măsura responsabilității simt și creșterea puterii Harului Mântuitorului în viața mea.”
Poate că pentru unii creștinismul este o simplă ecuație în care câștigă mereu. Pentru Ortodoxie, mântuirea este o permanentă luptă cu sine, cu neputințele, încurajat mereu de Harul lui Dumnezeu. La început de post, să desenăm o linie. Să punem punctul cam pe unde suntem, e o chestiune de curaj și de asumare a libertății. Asta înseamnă să postești. Să înțelegi pe unde mai ești ca om.
In România, ca și oriunde în lume, oamenii sunt răi sau buni, atenți și neatenți, dar aroganța perfidă prin care creștinii sunt tratați ca fiind retrograzi, doar pentru că nu acceptă homosexualitatea, aruncați la leii din arena media doar pentru că nu acceptă distrugerea moralei familiei dovedește cam ce ne așteaptă dinaintea unor astfel de dictaturi ideologice. Creștinismul nu are voie să-și piardă blândețea și cumințenia, nu are voie să jignească ori rănească pe cel pe care îl socotește în afara normei sale morale, dar nici să admită drept moral imoralitatea, cultura gestului anti-Evanghelie.
Țin să-i învăț pe tinerii mei colegi că viața în Hristos este ținta vieții creștine, o viață care are nevoie să crească și sufletește și intelectual. Creștinul are în cultura sa o structură de aristocrat cultural, academic. Mai nou căutăm soluții pastorale, citim cărți incitante pentru rigoarea informației, trăim o studenție legată de Bibliotecă și Catedrală.
” Părintele Constantin Necula