„Smerenia nu este o virtute printre celelalte care se adaugă la viaţa noastră duhovnicească, ci este o aşezare fundamentală a omului care se vede în prezenţa lui Dumnezeu” spune părintele Arsenie Papacioc
Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în satul Misleanu din județul Ialomița fiind al șaptelea copil al lui Vasile și Stanca. A trecut prin mai multe pușcării comuniste, asemenea părintelui Iustin Pârvu sau părintelui Dumitru Stăniloae. Părintele a fost duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol din 1976 dar a ajutat pe toți cei ce au venit pentru un cuvânt de folos. Redăm mai jos câteva dintre cuvintele sale:
„A iubi pe Dumnezeu înseamnă să ştii să jertfeşti totul pentru El.”
„Trei lucruri cere Dumnezeu de la noi, și ne cere cu ardoare: umilință, umilință, umilință! Și „lăsați-Mă pe Mine mai departe!”. Fără însă să renunțăm la treburile care ne aduc pâinea cea de toate zilele. Dar peste tot în inima mea să fie prezent Hristos!”
„Smerita smerenie. Despre asta vorbim. Și, din momentul în care smerita smerenie se adâncește cât mai mult, trăiești cât mai mult într-o stare de plăcere, de bucurie, de eliberare; iar toate aceste lucruri vin fără să se vadă și fără să se discute. Te ajuți pe tine și pe toți ai tăi, care nu mai sunt în lumea aceasta. Atunci nu mai esti un ins. Ești un univers, un microcosmos, în care se oglindește un macrocosmos, adică o lume întreagă, dacă trăiești aceste lucruri.”
„Veselia poate să-ţi procure o mare şi subţire lucrare duhovnicească. Ea te poate elibera de ambiţii, de colţii urii şi este starea pe unde nu poate intra nici un fel de diavol. Să ai un zâmbet ascuns în inimă pentru fiecare.”
„Iisus cu mare dor ar vrea să locuiască în inima ta. Inima ta ar fi un mic cer divin. Gândeşte-te îndelung că Iisus, Adevărul cel veşnic, bate duios, atent şi mereu la uşa ta. Ce fericire necurmată va fi deschizându-I!”
Foto: Portretul părintelui Arsenie Papacioc, de Nelu Grădeanu