Psalmul 34, o rugăciune pentru vremurile pe care le trăim acum

Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac nedreptate, războiește-i pe cei ce luptă cu mine!

Apucă arma și pavăza, și scoală-Te spre ajutorul meu!

Scoate-Ți sabia și închide calea celor ce mă prigonesc! Spune sufletului meu: „Mântuirea ta sunt Eu!”

Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce cugetă rele împotriva mea!

Să ajungă ca praful în fața vântului, și îngerul Domnului să-i necăjească!

Facă-se calea lor întuneric și alunecare, și îngerul Domnului să-i izgonească!

Că în zadar au ascuns cursa lor ca să mă piardă, în deșert au ocărât sufletul meu.

Să vină asupra lor cursa pe care n-o cunosc și lațul pe care l-au ascuns să-i prindă pe ei! Și chiar în cursa lor vor cădea.

Iar sufletul meu se va bucura de Domnul, veselise-va de mântuirea Lui.
Toate oasele mele vor zice: „Doamne, Doamne, cine este asemenea Ție, Cel ce izbăvești pe sărman din mâna celor mai tari decât el, pe cel sărac și lipsit, de cei ce-l jefuiesc pe el?”

Ridicatu-s-au împotriva mea martori nedrepți și de cele ce nu stiam m-au întrebat.

Răsplătit-au mie cu rele pentru bune, și sufletului meu, cu nerodire.

Iar când aceia mă supărau, eu mă îmbrăcam cu sac și îmi smeream cu post sufletul meu, și rugăciunea mea în sânul meu se întorcea.

Ca un apropiat, ca un frate de-al nostru, așa de bine mă purtam; ca unul ce jelește și se mâhnește, așa mă smeream.

Dar ei împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; gătit-au împotriva mea bătăi, și n-am știut. Despărțitu-s-au și nu s-au căit.

Ispititu-m-au și cu batjocură m-au batjocorit, scrâșnit-au dinții lor asupra mea.

Doamne, când vei vedea? Depărtează sufletul meu de la fapta lor cea rea, și de la lei, viața mea!

Mărturisi-Te-voi, Doamne, în adunarea cea mare, într-un popor numeros Te voi lăuda!

Să nu se bucure de mine cei ce mă vrăjmășesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar și își fac semn cu ochii.

Că mie de pace îmi grăiau, dar întru furia lor vicleșuguri cugetau.

Larg deschis-au gura lor împotriva mea, zicând: „Bine, bine, văzut-au ochii noștri!”

Tu ai văzut, Doamne, să nu taci! Doamne, nu Te depărta de la mine!

Deșteaptă-Te, Doamne, și ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, ca să-mi faci dreptate!

Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta; Doamne, Dumnezeul meu, să nu se bucure de mine!

Să nu zică întru inimile lor: „Bine, bine este sufletului nostru!”, nici să zică: „L-am înghițit pe el!”

Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce se bucură de necazurile mele! Să se îmbrace cu rușine și cu ocară cei ce grăiesc cu semeție împotriva mea!

Să se bucure și să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea, și cei ce voiesc pacea robului Tău să zică pururea: „Mărit să fie Domnul!”

Și limba mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua, lauda Ta.

Filed under: RugaciuniTagged with: ,