Preot Ioan: Bucuria mea, un pelerin a făcut o fotografie din Schitul Lacu spre vârful Athon (cel mai înalt vârf din Sfăntul Munte Athos – 2033 m.) și în poză a ieșit ceea ce se vede. Cu îngăduința lui Dumnezeu a fost arătat locul unde se roagă un pustnic. Cred că ați auzit că în Sfântul Munte Athos există 12 pustnici nevăzuți, care se arată uneori pelerinilor, dacă vor și când vor ei. Dacă unul din ei moare, doar Maica Domnului hotăraște, care călugar va fi ales în locul lui. Și atât de puternică este rugăciunea lui, încât a devenit ca o flacară ce a cuprins tot locul acela, am putea spune “un vulcan de rugăciune”. Rugăciunile acestor pustnici și ale altora știuți și neștiuți, mai țin lumea. Pentru jertfa lor încă ne mai rabdă Dumnezeu. Amin și Aliluia!
Părintele Paisie nu voia să se vorbească despre aceşti nevoitori, pentru că, aşa cum ne spunea, ei nu-şi doresc această cinste de la oameni, ei sunt adevăraţii înţelepţi, ei Îl roagă pe Dumnezeu şi Îi spun: „Dumnezeul meu, nu ne da slava în viaţa aceasta, ci o păstrează pentru cealaltă, ca să ne preaslăvim împreună cu Tine acolo. Nu ne face aici cunoscuţi, ci în ceruri”. Acum, Părintele Paisie, spunea închinătorilor de încredere care îl vizitau, clerici şi monahi, că există opt părinţi, asceţi goi, nevăzuţi, care locuiesc în Athon, în jurul căruia umblă, iar când unul din ei moare, Dumnezeu aşează în locul lui un alt monah harismatic şi purtător de Dumnezeu. Părinţii mai vechi care s-au învrednicit să-i vadă de câteva ori, cu puţin înainte să plece la Domnul, povesteau celor mai tineri episodul acesta, cum i-au văzut pe neaşteptate, ce-au simţit, şi aşa mai departe.