Răbdarea, potrivit Părinților Bisericii, este o virtute eshatologică. “Căci aveți nevoie de răbdare” (Evrei 10, 36). De aceea, toți Sfinții Bisericii noastre, din vechime și de astăzi, îndeamnă la răbdare în orice greutate, boală etc.
“Îl rugăm mai întâi pe Dumnezeu să ne facă să cunoaștem cauza pentru care ne lovește cu încercări (…) și apoi (…) să ne dea răbdare, în așa fel ca odată cu încercarea la care suntem supuși să ne dea și puterea ca să putem suporta.” (Sf Vasile, Reguli Mari, Intreabarea 55)
“Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele (…) ci să cerem de la El putere și întărire ca să le răbdăm pe toate.” (Ne vorbește Parintele Porfirie, p. 197). Și cum să nu ne îndemne Sfinții la răbdare, devreme ce s-a scris:
“Răbdarea să-și aibă lucrul ei desăvârșit, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsiți fiind de nimic” (Iacov 1, 4).