„Sfinte Dumitru, tu ai fost ales de Dumnezeu şi hărăzit să ocupi funcţia de proconsul, în timpul crudului persecutor al creştinismului, Maximilian; lucrul acesta ţi-a îngăduit să poţi veşti cu mai multă uşurinţă şi autoritate cuvântul mântuitor al sfintei Evanghelii.
Tu nu te-ai lăsat impresionat nici de promisiunile tiranului, nici de ameninţările lui, ci ai renunţat la orice demnitate lumească pentru a câştigă fericirea veşnică.
Împărţind toate bunurile tale celor săraci ai mers la închisoare cântând cel mai frumos imn de biruinţă al creştinilor: ‘Aleluia.’ Străpuns de sulitele ucigaşilor te-ai asemănat cu Mântuitorul tău răstignit pe cruce.
Te rog mijloceşte-mi şi mie harul să gust măcar în parte fericirea pe care o da trăirea sinceră a credinţei.
Binecuvântează-mă şi pe mine, că să mă pot împotrivi greutăţilor pe care le întâlnesc în strădania de a-mi apară credinţă.
Bunul Dumnezeu a răsplătit cucernicia şi dragostea cu care ai îndurat toate suferinţele săvârşind nenumărate minuni cu moaştele tale, care atunci când au fost găsite emanau un parfum plăcut mirositor.
Da-mi şi mie harul să fiu în viaţă o plăcută mireasma a lui Cristos în mijlocul lumii stricate şi să duc pe cât mai mulţi pe drumul mântuirii prin pildă şi rugăciunea mea.
Amin’.