Originar din Roma, Cuviosul Samson a fost rudă cu împăratul Constantin cel Mare (306-337). După trecerea la cele veșnice a părinților săi, și-a împărțit averea celor săraci, și-a eliberat robii și trăia în simplitate, încercând să îndeplinească porunca lui Hristos privind iubirea de semeni.
A trăit o vreme retras în pustie, după care a mers la Constantinopol, unde a găsit o casă în care îi primea pe cei nevoiași. Le-a oferit acestora hrană, un adăpost și le-a alinat suferințele, atât prin pricepere medicală, cât mai ales cu rugăciunea.
Sfântul Samson a vindecat chiar şi pe binecredinciosul împărat Justinian (527-565) de o boală grea. Smeritul doctor nu a cerut nimic pentru sine, ci l-a rugat pe împărat să ridice, lângă locuinţa sa, două case mari, una pentru tămăduirea bolnavilor, iar alta pentru găzduirea străinilor. Şi aşa, îngrijind pe bolnavi şi găzduind pe străini, fericitul Samson a dus viaţa cea plăcută lui Dumnezeu, adormind la adânci bătrâneţi.
Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini, glasul al 8-lea:
În răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.