Rugăciune în biserici în noaptea dintre ani. Semnificația slujbei oficiate

Rânduiala stabilită de Sfântul Sinod în anul 2011 prevede citirea Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos întrucât în ziua de 1 ianuarie ne amintim de momentul când Fiul lui Dumnezeu, întrupat, a primit numele de Iisus.

Iisus înseamnă în limba ebraică, «Dumnezeu mântuieşte». În cadrul acatistului este pronunțat de aproximativ 200 de ori.

Slujba ce se săvârşeşte în noaptea trecerii dintre ani, publicată de Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, mai cuprinde următoarele patru rugăciuni:

  • Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul către Mântuitorul (a Acatistului);
  • O rugăciune de mulţumire;
  • Două rugăciuni de intrare în noul an: una din tradiţia liturgică română şi slavă (cea care va fi citită și la slujba de Te Deum oficiată după Sf. Liturghie în prima zi din an) şi alta din tradiţia greacă.

 

De ce se oficiază o astfel de slujbă?

Pentru un creştin ortodox, cel mai folositor mod de a petrece noaptea dintre ani este în primul rând acela al rugăciunii de mulţumire, adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite.

La cumpăna dintre ani se cuvine să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă darul timpului vieţii pentru oameni. Astfel, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranţă, dar şi cu responsabilitate şi gravitate fiecare clipă a vieţii prezente.

Timpul Bisericii este timpul mântuirii şi este trăit de credincios ca răscumpărare prin pocăinţă a timpului pierdut în păcat, dar şi ca posibilitate a împlinirii vocaţiei sale prin fapte bune şi pregătire pentru viaţa de comuniune veşnică de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii.

Filed under: ÎnvățăturiTagged with: