Sfântul Grigorie s-a născut în Decapolea isauriană din părinți foarte nobili și bogați, Serghie și Maria. După ce și-a încheiat studiile, părinții lui au dorit să îl căsătorească, dar el a fugit la pustie și s-a tuns monah. El a viețuit în diferite locuri: la Bizanț, la Roma și în Muntele Olimp. Dar pe oriunde trecea, el îi uimea pe oameni cu nevoințele și cu puterea lui făcătoare de minuni. Uneori deasupra capului lui se vedea o lumină cerească și înaintea lui se arătau îngeri ai lui Dumnezeu. El a privit la frumusețea îngerilor și a auzit cântările lor cerești.
A dus o viață îndelungată și plăcută lui Dumnezeu pe pământ și s-a săvârșit către Dumnezeu cu pace în veacul al nouălea, la Constantinopol. Sufletul lui s-a sălășluit în ceruri, întru bucuria Domnului Hristos. Sfintele lui moaște se află la Mânăstirea Bistrița-Vâlcea.
Rugăciunea la vreme de primejdie
Toata indrazneala ce o ai catre Dumnezeu Cel ce te-a preamarit pe tine, pune-o pentru noi, Preafericite Parinte Grigorie, si cu sudorile lacrimilor tale stinge vapaia care pierde cu infricosarea neamul omenesc. Frica ce ne-a cuprins ne-a facut sa indraznim a alerga la ajutorul tau ca sa rogi pe Atottiitorul fapturii sa inceteze dreapta Sa manie care este asupra noastra, ca sa nu pierim cu totul intru faradelegile noastre.
Vedem ca rodul muncii noastre se distruge repede si cu totul se risipeste; auzul se ingrozeste si vederea se inspaimanta, iar avandu-te pe tine, Preasfinte, Parinte Grigorie, luminator si rugator si sprijinitor, ne rugam grabeste de imblanzeste cu fierbintile tale rugaciuni pe Imparatul cerurilor, Cel ce ne-a iubit pe noi, sa ne izbaveasca din primejdii ca sa nu pierim mai inainte de vreme pentru pacatele noastre.
Cine va suferi multimea pacatelor noastre, si adancul milostivirii Tale cine-l va pricepe, preabunule Stapane Doamne. Si catre cine altul sa alergam ca sa ne scape de aceasta pierzare ce s-a pornit din iutimea maniei Tale pentru pacatele noastre. Ci, o, Dumnezeule, si Ziditorule a toata faptura, frica ce s-a adunat in noi ne-a slabit puterea noastra, deci impreuna cu rugatorii care din veac ti-au placut Tie, si noi pacatosii, cu genunchii plecati si cu duhul umilit, ridicam ochii nostri, fiind cuprinsi de spaima; cu smerenie ne rugam Tie adu-Ti aminte de milele Tale cele dintru inceput si nu trece cu vederea glasurile noastre, ale nemultumitorilor, si ocroteste pe cei ce i-ai zidit dupa chipul Tau, ca sa nu sufere mostenirea Ta atata pierzare. Sa nu fie faptura Ta bucuria diavolilor si a necredinciosilor care nu te cunosc pe Tine, ci pe noi ne primeste intre alesii Tai, ca in buna stare si neclintita nadejde sa preamarim multimea nenumarata a milelor tale.