“Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne¬zeul nostru, Care ai plâns pentru La¬zăr și lacrimi de întristare și de mi¬lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri¬mește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele.
Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân¬gele Tău, curățește sângele meu și a¬mes¬tecă în trupul meu mireasma tru¬pului Tău cel de viață făcător.
Fie¬rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în¬dulcească amărăciunea cu care potriv¬nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po¬trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro¬nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier¬zării, precum a făgăduit preasfântă gu¬ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl¬muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă¬ră¬delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în¬cre¬dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha¬rul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște¬nirea lor. Nu am lacrimi mângâie¬toa¬re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier¬bânte cu lacrimile dra-gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris¬toase, Dumne¬ze¬ule, Vistie¬rul bu¬nă¬tăților, dă¬ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu¬rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău¬tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în¬străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi¬¬puirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doam¬ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov¬nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea¬alese. Hră¬nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să¬lașul Tău și se vede într-însa strălu¬cirea descoperiri¬lor Tale. Strălu¬cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne¬cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân¬tuitorului nos¬tru Iisus Hristos, în vecii vecilor.
Amin.”