Doamne, norii negri ai nefericirilor se grămădesc asupra capului meu și întristările mă chinuie. Dar, deși sufăr, nu îndrăznesc să cârtesc asupra Ta, Preabunule, căci Tu ești totdeauna sprijinitorul meu și piatra cea neclintită pe care sunt întemeiate nădejdile mele.
Tu cunoști, Dumnezeule, pricinile nefericirilor și întristărilor mele și îngrijești de soarta mea. Deși sufăr, știu că Tu mă iubești, și această încredințare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea și în bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, și cred că având ajutorul Tău, voi ieși învingător.
Cel Care cârmuiești lumea și soarta muritorilor, cârmuiește și corabia vieții mele, cea izbăvită de valurile ispitelor, spre liman liniștit. Înțelepciunea Ta să mă povățuiască pururea în calea binelui și a fericirii, pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi și ale Preacuratei Maicii Tale.
Amin”